Suntem o comunitate independentă care face artă și promovează cultura din resurse proprii. Ne vom putea continua activitatea cu ajutorul tău.
Devino patreon și fii parte din realitatea noastră.
ULTIMELE ARTICOLE
.png)
“mamifere subatomice” este o umbră întârziată a poeziei din anii 2000, care a avut timp să se exploreze pe sine și să își matureze viziunea, deși Vlad Beu scrie cu mai multă asumare, maturitate și speranță decât debutanții de acum două decenii, cu o convingere mai slabă în abstract și o detașare de realitate mai puțin revoluționară, dar cu siguranță mult mai umană.
cronică de Florin Rădulescu
Ana Popa este un artist vizual care, prin folosirea metaforelor vizuale și a expresiei plate, reușește să contureze diverse procese mentale intime. Lucrările ei sunt rezultatul introspecției și al transfigurării unor elemente intangibile în unele de natură plastică. Ilustrațiile sale digitale se concentrează pe îmbinarea elementelor figurative, care ancorează punctul de plecare al compozițiilor, cu abstractizarea modului în care ele interacționează.
de Florin Rădulescu
Diana Pătrașcu este o artistă care a pornit pe drumul căutării de sine, iar arta ei are la bază inspirația provenită din natură -- alb, negru, siluete, umbre, forme preluate din floră și peisajele cotidiene. Din natură își preia energia și echilibrul atunci când are ocazia și consideră acest proces drept cea mai bună modalitate de a se îndepărta de stres. În ochii ei plantele sunt perfecte și rezistente, constituind un univers de texturi, straturi, repetiție și liniște, fragilitate și rezistență.
de Florin Rădulescu
art200 e locul unde arta queer e ca la ea acasă. Din 2020 încoace, o mână de persoane din comunitatea LGBTQIA+ organizează acest festival de film, artă, literatură și cultură queer în România. Deși condițiile n-au fost tocmai prielnice, iar piedicile au fost multe, reușitele vorbesc de la sine: proiecții de film, dialoguri, ateliere de proză și poezie, concerte și spectacole, concursuri de finanțare pentru proiecte de film locale (Queer the Pitch), o tabără de film, publicații (o antologie de poezie și zina MADZINE). Iar lista continuă, dar festivalul – poate că nu.
Îmi e teamă de un început de an nou, așa cum nu mi-a fost până acum. Acum doi ani a început cu o pandemie, acum un an cu un război la graniță. Dacă mi-ar spune cineva drag că se teme de ce ne va rezerva începutul anului care vine, i-aș spune să stea liniștit, că până și la păcănele îți pică uneori câte o specială, altfel nu ar mai continua nimeni să joace. Dar mereu e mai ușor să îi încurajezi pe ceilalți decât pe tine însăți.
de Alina Pietrăreanu
