
Fotografie de Mika Ninagawa
PUBLICAT PE 27 MAI 2022
Noncanon - Victor Horațiu Troșan II

Îmi place să mă plimb pe afară când plouă pentru a admira melcii.
poem despre primăvară broscuțe despărțiri și reacția broscuțelor la despărțire
de dimineață am căutat semne de martie în pădurea de la marginea orașului
era prea devreme pentru mașini și copacii mi-au spus
acum că a murit iubirea poți începe a iubi cu adevărat poți începe a schimba din setări formele de relief ce te înconjoară și saturația culorii adică cât de moarte sau cât de vii florile cantitatea de pigment verde din frunze cât de zgomotoase râurile cât de departe munții
mă voi îneca în râurile mele tu te vei înconjura cu munții tăi
și vom trăi fericiți până după 27 fără să ne mai cunoaștem
e liniște în parcul ăsta dar multă gălăgie la mine în cap
da mi-am imaginat despărțirea de mai multe ori—
și uneori încă sper că îmi imaginez
aici e un spațiu al durerii în care florile
nu pot înflori iar animalele non-umane sunt doar hrană și divertisment
*
voi căuta apropiere în metavers măcar să fiu sigur că nu e adevărată să fiu sigur
că delirez și că delirul e unul tandru mai tandru decât ai fost tu vreodată
un fel de îmbrățișare a 1001 broscuțe fermecate ce sărutul din poveste nu-l cunosc
*
la nivel spiritual mă identific cu o ciupercuță la nivel fizic mă identific cu orice nu cu mine
pentru că pleci și nu te uiți înapoi trebuie să plec și să nu mă uit înapoi
deja am scris prea mult despre tine și îmi pare rău că nu te-am putut convinge
să citești poezie căci acum ai fi putut afla ce simt ce am simțit
de 1 martie când ai vrut o pauză și de 8 martie când ai vrut o despărțire
două luni sună puțin de două ori viața unui fluture
există plante care iau lumina altora liliacul
există plante care iau apa altora liliacul
care ocupă tot pământul cu rădăcinile lor vine primăvara și tu ai fost liliacul înflorit
prea devreme
pe care bunicul îl taie și îmi explică că așa e cel mai bine
ce am simțit în noaptea aia după ce am închis apelul și toată lumea asta
cu plimbările ei lungi pe someș cafenelele pisicile filmele și muzica
îmi fugea de sub picioare cum nu mai era comunicare cum defapt n-a fost niciodată
atârn și dau drumul tulpinii ce se-ndoaie deasupra mea căci nu trebuie să cadă doi
când poate cădea doar unul
nimeni nu întreabă broscuțele cum se simt broscuțele sunt supărate
și eu nu pot să le alin supărarea căci
e mai ușor să pleci decât să vindeci iar eu n-am fost niciodată un vindecător
*
ea plângea lângă mine și eu nu înțelegeam cum funcționează o despărțire
înțelegeam că doare și că știi că iubești cu adevărat când după un an
când îi simți parfumul îți vine a plânge—poate eu n-am iubit cu adevărat
dar încerc să iubesc corpul ăsta așa cum tu nu l-ai putut iubi niciodată
îl iubesc cu limbuța broscuței pe solzii șarpelui
și când îmi voi da seama că e doar pielea ce-a rămas din corpul undeva departe
atunci voi spune „asta e doar piele ăsta nu sunt eu” și (mă) voi iubi mai tare eu departe
era 1 martie atât de tandră și caldă dimineața ți-am luat un mărțișor f cute și eram f emotionat
îmi doream să ai o primăvară frumoasă și mai blândă
decât a fost iarna cu tine
decât ai fost tu cu mine
există separare sunt exact 3 stații între noi 4 dacă numărăm și stația
la care nu cobor niciodată dar hai să spunem 3 stații pe care le-am mers de atâtea ori
ținându-ne de mână pe care acum le merg singur cu the smiths în căști
există munți cu care te înconjori
există râuri în care mă înec
e glumă te rog râzi ca să nu râd de unul singur
există râuri cu ape limpezi unde se adapă căprioarele dar nu aici
versanți stâncoși unde nimeni nu se avântă și poate asta e tot ce ți-ai dorit de la bun început
am picioarele reci am dormit cu geamul deschis sperând că zânele
vor veni și mă vor transforma în cocon a treia oară
de două ori viața unui fluture fluturele de la fumoarul școlii vai ce frumos era
poem de jale de lacrimă și de inimă amară
îmi e atât de frică de tine când ești nervos încât noaptea mă acopăr cu toată pătura
chiar dacă mi-e cald transpir și dermatita se formează în părul proaspăt spălat încă ud
durerea mea și-a ta neputința mea și durerea ta
când vreau să fac ceva să te simți mai bine
dar pe ceva ți-l ascunde your best friend sub preș
cum îți ascunzi tu sub cărămida din fața blocului țigările
după o noaptea lungă în oraș
când dai cu toți nervii de pereți și faci tablourile să se zguduie
nu o faci din furie ci din singurătate după două bătăi le aștepți
pe celelalte două dar răspunsul nu te ajunge niciodată
cauți un adăpost anti-lume anti-eu anti-tu în găurile ce-ți aduc aminte
de scorburile copacilor o inimă sănătoasă are mărimea unui pumn
oare ce animale trăiesc în pădurile de foioase oare câte inimi trăiesc în tine?
toată lumea suspecți și cruzi
toată lumea suspecți și violenți
când te doare apropie-ți buzele ușor de petalele unei flori
am făcut asta la grădiniță în grupa mare și directoarea a chemat-o pe mama în biroul ei
i-a spus că sunt prea sensibil pentru a trece mai departe că trebuie să repet
să repet să repet să repet gen eram prostu ăla din grupa mare bâlbâitu clasei
poți alege din meniul jocului tipul de pom fructifer înălțimea numărul maxim de ramuri
valoarea minimă de ramificații a rădăcinii tipul de frunză și de floare
dar nu poți alege dimineața cu rouă când vei auzi drujba
și vei știi că ultimele păsări te părăsesc
dar ea nu știa că ieri am pierdut-o pe pisicuța mea de pluș Serafima
pe podelele murdare din kaufland și am plâns și am vomat
toată noaptea și am plâns și am vomat de dimineață
toată lumea suspecți și cruzi
toată lumea suspecți și violenți
plângeam voman și strigam Serafima o mantră pe care nu o înțelegeam atunci
cu fiecare lună o nouă floare cu fiecare atingere un nou fruct
plângeam voman și strigam Serafima am căutat chiar și în coșurile de gunoi
din fața magazinului plângeam vomam și strigam Serafima
îl culegem și îl bem limonadă chiar înainte de cafea chiar înainte de a ne trezi
înainte ca singurătatea să te/mă cuprindă cum eu visez a te cuprinde
precum o saltea cu memorie ce nu vrea să-i uite pe cei care au testat-o
înălțându-mă spre crengile copacilor sau ele coborând spre mine
intrând în pădure sau ea intrând în mine
despicând un izvor sau el despicându-mă pe mine
modelându-mă după chipul și asemănarea sa nelăsând piatră neîntoarsă
e totul despre regăsire și despre modul în care poți iubi un străin
când el e tot ce ai modul în care îl lași să te rănească doar ca să mai simți ceva
nici eu nu vreau să te uit chiar dacă nu mă cheamă dormeo
toată lumea suspecți și cruzi
toată lumea suspecți și violenți
fiecare în spațiul de joacă cu jucăria lui/ei
eu cu voma de pe tricou am pupat o floare
mi-a strâns toată durerea în sacul polenic
i-a dat drumul în aer și el m-a îmbrățișat
atunci am cunoscut pentru prima oară ali(e)nare
acum cunosc pentru prima oară iubire
voi sta aici lângă tine până când te vei simți mai bine
în pat cu capul tău în poala mea degetele
mele în părul tău
poala ta degetele tale părul meu după un timp nu mai contează
posesia ci doar plăcerea din corp și din afara lui
și tu-mi vei povesti problemele tale
și eu voi asculta îndrăgostit de vocea ta atât de cute
de parcă totul ar apune în jurul nostru și în întuneric intimitatea
ar scăpa privii lor de parcă totul s-ar descompune și doar noi nu
____________________________
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.