top of page
Absence of Evil - Amalia Dulhan - 2021.tif

PUBLICAT PE 14 IANUARIE 2022

Picturi de Amalia Dulhan

Noncanon - Sara Pongrac

Nopțile târzii în care receptorii de dopamină sunt suprasolicitați de la substanțe și diminețile cu flashback-uri de la epuizare, în aceste momente Sara Pongrac explorează cu intensitate și sinceritate rețeaua de traume personale. - George Mihalache

20211124_093007 (1).jpg

Mă numesc Sara Pongrac, am 21 de ani și sunt studentă la Actorie în Cluj-Napoca. Îmi plac filmele lui Wes Anderson și clătitele cu Nutella. Nimic special. Pe lângă asta mai scriu și poezie.

buza de sus a copiilor

 

rula metropolis și noi

alergam cu berile în mână

prin mica noastră metropolă

din pădure

m-am oprit pentru o secundă

și m-am uitat în sticlă

era o spumă groasă

cum e dimineața

când stai la răsărit în tuzla

și marea dintr-o dată

se oprește

și desenează un contur de spumă

pe nisipul umed

exact așa cum le rămâne copiilor

o dungă pe buza de sus

după ce beau lapte fierbinte din cană

și-n momente ca acestea îți vine să plângi

pentru că metropolis e un film din 27

pentru că nu mai știi nimic de aproape un an

de prietenii de la tuzla

și pentru că lapte

îți mai pui doar în cafea

  

 

ne doare undeva de lacrimile tale

 

un cerc de sare

în jurul oamenilor pe care îi iubesc

trei flori de nu-mă-uita

și 500ml lichid de parbriz

ketamină când e prea cald ca să adormi în cort

o linie de speed ca să te trezești mai ușor

xanax ca să treacă timpul pe tren

acid diluat în nestea ca să vezi cel mai blană răsărit

pai peste pai peste pai

asta e rețeta perfectă pentru orice traumă

oamenii au nevoie de bandaje emoționale

și de zâmbete de la străini

pentru că altfel nu pot trece

peste faptul că părinții lor se certau

în fiecare seară în bucătărie

sau că peștele lor din acvariu

a murit după trei zile

pentru că au uitat să îi dea mâncare

e amuzant

oamenii pot uita atât de ușor

că au fost două războaie mondiale

dar nu pot trece peste faptul

că acum câțiva ani

un șofer de bus

le-a închis ușa în nas

chiar înainte ca ei să se urce

și ei au fost nevoiți să meargă prin ploaie

 

istoria ne afectează

doar dacă o trăim noi

la fel și lacrimile prietenilor

Safe - Amalia Dulhan - 2021.tif

niciodată nu am avut unghieră

 

nu ai vrea să începi să îți rozi și tu unghiile

ca să ni le roadem împreună ?

eu mi le rod de când sunt mică

specialiștii ar spune că e de la anxietate

eu ca de obicei dau vina pe părinți

dar mama ta pare de treabă

am cunoscut-o la timișoara

și cu tatăl tău vorbești mult la telefon

așa că tu nu ai avea pe cine să dai vina

poți să dai vina pe mine în schimb

eu nu mă supăr

gândește-te doar că am sta toată ziua

la umbra unui copac și ne-am roade unghiile

și când ar fi însfârșit noapte am merge fiecare

în casa lui doar ca să ne putem trimite câte un link de youtube

care citit așa pe mess pare doar un amalgam de cifre și litere

și care de fapt devine mai apoi când ascult

un amalgam de lucruri pe care nu aș putea să ți le spun altfel

salvez piesa în folderul cu numele tău și adorm

auzi

să nu mă uiți niciodată

promiți?

dacă vreodată o să mă uiți

o să mă supăr

știu că asta e amenințarea supremă

nu îți place să mă vezi supărată

dar jur că mă supăr

dacă peste 10 ani nu îți mai amintești de mine

iau trenul cluj-timișoara

îți bat la ușă și când ai să deschizi am să spun

mi-ai promis că mă duci să văd muzeul de artă

și atunci ne vom urca în mașină

tu ai să conduci iar eu am să stau în dreapta

o să intrăm în muzeu

și în fața primei picturi o să stăm

și o să ne roadem unghiile

niciodată nu am avut unghieră

 

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.

bottom of page