
Fotografie de Louis Dazy
PUBLICAT PE 18 MARTIE 2022
Noncanon - Rebeca Oanță

Am absolvit anul trecut Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. În prezent, urmez masterul Istoria Imaginii - Istoria Ideilor din cadrul aceleiași facultăți. Am început să scriu poezie mai serios în ultimii 2-3 ani. Am publicat pe site-urile O mie de Semne, EgoPhobia, Noise Poetry și în revistele Echinox și Steaua.
copiii noștri plutesc în latex și plastic
să mă simt femeie e sinonim cu a fi o vază de depozitare a carapacelor triste
care ne alcătuiesc relația bazată pe mutual understanding mutual stress
este o fascinație mută să te simt piele pe piele
we have compatible love languages
dar probabil că nu voi înțelege niciodată ce îmi place la tine
ce îmi iese ce nu-mi iese în viață
și stările astea nefondat melancolice care se amestecă sub forma de aracet
lipesc pe pereți amintiri stoarse de pe un telefon cu spațiu de stocare aproape de full
să mă simt femeie înseamnă
să accept cum rămâi peste mine un timp să simt la final cum ceva bate între noi
să fii în cuplu înseamnă să crezi că ne-am unit într-un corp care bate deodată
să fii singur înseamnă să negi orice bătaie
să respingi excitația
să ignori semnalele de alarmă si apelurile nepreluate
să fii singur înseamnă să te trezești dimineața cu părul soios și să faci un duș cald deși nu mergi nicăieri
să fii singur înseamnă să te uiți la netflix toată ziua și să-ți scrie prietenii pe facebook cum ești cum te simți
dar nu mai știu cum e să fii singur știu cum mă uit la noi în oglindă înainte să ieșim din casă
știu cum e să mi se facă rău de atâta atingere și apropiere
știu cum e să nu am orgasm nici prima nici a doua nici a mia oară
știu cum e să mă trezesc cu un sentiment că nu voi putea ieși niciodată din această relație
că vor veni oportunități pe care le voi aproba fără să mă plâng și voi amâna singurătatea
pentru că uite e mai bine așa
e mai bine și mai comod lângă tine
mă simt mai stabilă mental și mai
capabilă să duc lucrurile la capăt
uneori cred că devin capabilă și de iubire într-un fel sau altul
poate că într-o zi aș închiria o rulotă aș fi fericită doar cu tine și cu o omletă arsă
frica de o pastilă care îmi rearanjează ovulele după mărime care face o scară a măgarului în uterul meu înghițind materiile care te compun pe tine într-un fel suntem magnetici perfecți perplecși
prin eprubeta iubirii noastre privesc vecini nesatisfăcuți și părinți cu inimile strânse
cumva prin ecoul nopții în care am făcut tot ce am putut m-ai condus neliniștit printre schelele pe care am construit vara asta
un dans absurd un du-te vino care ne-a făcut mai liniștiți mai capabili să ne
lăsăm în brațele unui acrobat cu parkinson
dar într-un fel așa se înțeleg oamenii între ei ca două
broaște țestoase care fac întrecere până la sticla de plastic de pe o plajă abandonată
și cam așa ajung toate iubirile dintr-o anxietate în alta jonglând în tăcere aerisind creierele prăjite în uleiul aripioarelor picante
și cumva așa am ajuns și noi
traversăm o apă lină limfatică pt că avem atașamente introverte și asta ne aduce mai aproape
o apă lină traversată de o barcă cu motor care se străduiește să nu
polueze minunatele canale ale deltei dunării la fel cum te străduiești și tu să nu
pătezi patul și să nu
poluăm fonic colegii de apartament să nu
mă părăsești din culpă
click here to allow to new connections
iubirea e un dresaj mă dresez să fiu bine să iubesc mai bine să respect mai mult corpurile noastre pe cearșaful subțire
să respect mai mult diminețile în care putem să bem împreună cafea neagră și să mâncăm avocado
sau doar momentele în care uit câte puțin de mine și descopăr ceva nou ce (nu)-mi place la tine
banalitatea se strecoară între noi ca recurența unei serii netflix
uneori simt că blocurile din măraști au mai multă culoare când e ceață mă simt într-un film rus
o suprapunere de melodie post punk peste gri
probabil că într-o zi mă voi trezi diferit simțind că ceva din tine nu-mi ajunge
și că totul din mine e robotizat de mecanismele triste ale unei rutine greu de schimbat
prind rădăcini în fața unui laptop prind rădăcini cu o carte în mână
prind rădăcini și mă scufund în zile care se aseamănă între ele ca niște cuburi de gheață perfecte
https://www.cum-se-aplică-tipsurile-tutorial-pas-cu-pas.ro
ne uităm la gone girl la prototipul de alienated housewife
am unghii ciobite și dezgustătoare mă întreb cum o să arate mâinile mele atunci când
o să fiu și eu nevastă acasă
cu un teanc de vase nespălate și zece prunci picați din cer
oare devine mai rău sau mai bine
mă transform sau nu în milf sau în nevasta expirată ușor de înșelat
gânduri prea mari pentru o vârstă atât de mică
poate o să fiu ca femeile alea de la manichiură
care au ședințe și job-uri și multe pe cap de pe care mirosi privilegiul și lacul semipermanent
sau poate că o sa fiu the cool mom din mean girls suficient de aeriană cât să nu realizez ce se întâmpla în familia mea
sau poate o să am o colonie de pisici și nicio treabă cu viața
dar cine știe ce e corect și ce e greșit și ce merită făcut
vreau să am unghii frumoase și lucioase ca latexul albastru deschis pe vibe y2k
vreau să plutesc în sclipici și o unghie ruptă să fie singura problemă
în viața asta ca o boare argintie din care putem culege cu
vârfurile degetelor bucățele de profunzime
____________________________
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.