Michaela Yearwood-Dan3.jpg

Fotografie de Michaela Yearwood

PUBLICAT PE 19 MAI 2022

Noncanon - Ioana Florescu

IMG_3776.jpg

Mă numesc Florescu Ioana, sunt masterandă în ultimul an la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, a SNSPA în București. Scriu poezie de la 15 ani, iar de patru ani scriu și postez pe instagram din dorința de a experimenta o deschidere către artă, în  contextul secolului XXI unde pare că lectura ocupă planul secund în fața social media. De asta încerc să aduc poezia mai aproape de generația mea și de generațiile tinere. Scrisul e cea mai sinceră formă de terapie, cuprinde dureri documentate și istorii personale în care sper să se regăsească și alții.

merry go round

 

în fiecare zi, același carusel emoțional

mă urc pe calul proaspăt pictat

pe care administrația publică l-a colorat frumos

putregaiul lemnului sperie copiii.

 

ca să mă simt din nou copilul

care se prefăcea că știe normalitatea

mergând cu mami și tati de mâna în orășel.

 

mi-aș fi dorit să îmi păstrez naivitatea și inocența

dacă nu aș fi aflat

că alții o vor folosi împotriva mea

la momentul potrivit.

 

am împlinit 23 de toamne

și de azi mă mai dau în călușei echilibrul meu e fragil

am încasat sânge și julituri cu porția

nu mă mai urc niciodată

m-a pus viața la pământ suficient.

 

zile începute lent

și terminate pe fast forward

între Uberul zilnic spre strada Speranței

cu destinația spre inima tânără adăpostită într-un trup vechi, de la parter

și înapoi

la moderna mansardă unde îmi duc existența

 

până când ea (sau ciclul vieții) mă vor înghiți cu totul

lăsând în urmă cărți, cuvinte, iubiri și poezie.

 

 

 

maktub 2

 

am fost cel mai bun copil din lume

și cel mai naiv copil din lume.

 

crezând în permanența unor momente ce s-au șters de pe retină.

 

când nu m au trădat emoțiile

m-a trădat corpul.

 

am citit cândva

că trupul răspunde fizic la emoție .

 

poate de asta scriu poezie

ca să simt ceea ce materiei mele îi este interzis.

 

emoție-acțiune,

corp- reacțiune.

 

stai, ascultă-mă

citind, nu încerca să fugi

văd în tine atâta emoție,

unde te duci când nu-ți ajungi?

 

 

 

stabilitate emoțională

 

unghii ce sfâșie

lasă semne în piele

îmi pictează palmele în nuanțe sângerii.

 

cunosc durerea prea bine

mă cuprinde, se încolăcește pe umeri ca un pulover de cașmir ce îmi ține cald mult prea mult timp.

 

respingere, inadecvare, dezamăgire

sunt o chiriașă în casa propriei mele vieți

prefer să îndur răceala vieții de adult deja eșuat.

 

nu știu unde să mai caut

sentimentul de apartenența pe care îl am în mine

degeaba am un acoperiș deasupra capului

dacă nu pot prinde rădăcini niciunde.

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.