fotografii de Iulia Șut

PUBLICAT PE 17 SEPTEMBRIE 2021

Noncanon - Ioana Bojincă

Privirea Ioanei Bojincă înregistrează cu maximă atenție descompunerea elementelor familiare, rețeaua interconectată a viscerelor și semnalele fricii. Uneori prea dramatică, alteori amintind de optzeciști, Ioana Bojincă are o voce puternică și promițătoare ale cărei ecouri sper că le vom mai auzi.  - George Mihalache

Mă numesc Ioana, am 22 de ani și am absolvit facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica București. Uneori pictez și uneori scriu, dar de obicei îmi petrec timpul încercând să îmi dau seama cum să fiu o ființă umană (sincer, nu mă pricep la niciunul dintre aceste lucruri).

putea fi mai rău. puteau fi urechelnițe

 

limacșilor din curte le-au crescut brațe

și au început să ceară bere la halbă

o țin fără eleganță între cioturi slinoase

halba

se prăbușește la pământ

berea

se prelinge în pământ

unde doarme tataie

pesemne că i-o fi fost și lui sete

 

limacșilor din curte le-au crescut palme

și se bat prietenește unul pe altul

în locurile în care le-au crescut și umeri

așa cum bate tata umărul pietrelor funerare

când se preface că așteaptă un răspuns

gata ajunge pentru azi

ne mai vedem

în regulă?

 

limacșilor din curte le-au crescut degete

și mi le agită agresiv în față

nu mai vor bere ieftină

dar îmi lasă bacșiș

bucăți de castravete putrezit și

frunze de lăptucă roase și

felii de roșii zbârcite

le iau pe toate le îngrop

în pământul moale de sub coate

 

nu mă îndur să le spun

că tot din curtea mea sunt luate

să încui ușa să închizi geamurile

să-i mulțumești bunului dumnezeu

înainte de fiecare masă

richard chase

 

sângele tău e sângele meu e sângele

fiecărei pisici de pe stradă

fiecărui câine din adăpost

fiecărui pui de pasăre

cu căpșorul

atât de mic

între dinții mei

 

sângele lor e sângele meu e cola la litru

turnată în blender cu o inimă de iepure

inima bate atât de repede cu cât

inima unui animal e mai mică cu atât

bate mai repede iar inima mea

se face mai mică în fiecare zi

 

sângele mi se îngroașă și curge

încet încet încet tot mai încet

din artera mea dispărută

în stomacul meu

întors pe dos

 

n-ai idee de permisiunile nescrise

din puii de pisică abandonați

din pachetele de țigări pline

din ferestrele deschise

din ușile descuiate

 

dacă nu voia să intru

de ce a lăsat ușa descuiată?

 

sângele ei e sângele meu e sângele

din găleata de plastic

din cada pătată

din trupul lui

atât de mic

ieșit din trupul ei

blackbox

10 aprilie 2010

un sistem în care sunt relevante doar

variabilele de intrare și ieșire și nu

modul în care funcționează sistemul în sine

 

în zilele în care simt că nu mă pot mișca și

stau ore întregi în poziție fetală ecranul

telefonului îmi arde ochii în timp ce

mă uit peste transcrieri ale conversațiilor de

dinaintea prăbușirii avioanelor

îmi imaginez

disperarea a zeci de oameni cărora

nu le pasă de modul în care funcționează

un avion ci doar dacă

variabila ce definește existența lor va

avea în final valoarea adevărat/fals

 

totul este condensat într-un tabel

organizat clinic cu

numărul și data zborului și

ultimele cuvinte ale pilotului

goodnight/goodbye/we perish

 

dar știi cutia neagră a unui avion este

de fapt de un oranj violent

ca al unui motor în flăcări

cum altfel ar putea să o găsească printre

toate bucățile de sticlă spartă și

toți milimetrii de aluminiu îndoit și

toate variabilele false ce o înconjoară

 

apăsând pe o înregistrare telefonul

îmi scapă din mână se prăbușește

spectaculos și bucăți mici de sticlă și

de plastic se desprind și mai mult din

cutia neagră lăsând să se vadă părți din

interiorul metalic care definesc funcționarea

unui sistem funcționare ce nu

mi s-a părut vreodată relevantă

 

singurele lucruri care se aud

sunt bătăile inimii mele și

un pilot polonez urlând kurwa

în ultimele secunde din înregistrare

 

all 183 aboard were killed.

hai să fim răi, herbert, hai să fim foarte răi

herbert mullin

 

l-am auzit pe iona cum mă cheamă

l-am auzit tare și răspicat

de parcă ar fi fost lângă mine

mi-a spus că trebuie să moară

aruncă-mă peste bord

omoară-mă pentru ca alții să trăiască

pentru ca noi toți să trăim

 

la început am ezitat

cu el urlând în capul meu

normal că am ezitat

nu e frumos

să omori oameni fără să ceri voie

nu e politicos

am încercat să-l întreb am urlat și eu

ești sigur? ești sigur?

 

dar atât de zgomotos era

tot ce aveam în cap

abia mi-am auzit vocea

oare el a auzit-o?

 

oare el a auzit bâta de baseball când

a făcut contact cu moalele capului

oare el a auzit cum capul

i s-a despicat ca un măr putred

 

nu sunt un om politicos

un om politicos ar fi sunat la poliție

l-ar fi ajutat să se ridice ar fi spus

vă rog frumos să mă scuzați

nu știu ce m-a apucat dar

cred că am făcut un lucru foarte rău

 

l-am văzut pe iona zăcând în propriul sânge

l-am văzut zbătându-se

și dându-și duhul lângă mine atunci am știut

că este datoria fiecărei persoane

să prevină dezastrele majore

înfăptuind dezastre minore

și moartea unei persoane este

cel mai minor dintre dezastre

 

nu sunt un om politicos

sunt un om cu sufletul curat

și mâinile murdare

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.

Dacă ți-ar plăcea să înveți cum să pui în scenă ceea ce scrii, te invităm acum să te înscrii la cursul nostru de actorie și scriere creativă Performance Writing. Transformă-ți poeziile într-un performance și vino la singurul curs care îmbină actoria cu scrierea creativă.