fotografii de Iulia Șut
PUBLICAT PE 17 SEPTEMBRIE 2021
Noncanon - Ioana Bojincă
Privirea Ioanei Bojincă înregistrează cu maximă atenție descompunerea elementelor familiare, rețeaua interconectată a viscerelor și semnalele fricii. Uneori prea dramatică, alteori amintind de optzeciști, Ioana Bojincă are o voce puternică și promițătoare ale cărei ecouri sper că le vom mai auzi. - George Mihalache
Mă numesc Ioana, am 22 de ani și am absolvit facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica București. Uneori pictez și uneori scriu, dar de obicei îmi petrec timpul încercând să îmi dau seama cum să fiu o ființă umană (sincer, nu mă pricep la niciunul dintre aceste lucruri).
putea fi mai rău. puteau fi urechelnițe
limacșilor din curte le-au crescut brațe
și au început să ceară bere la halbă
o țin fără eleganță între cioturi slinoase
halba
se prăbușește la pământ
berea
se prelinge în pământ
unde doarme tataie
pesemne că i-o fi fost și lui sete
limacșilor din curte le-au crescut palme
și se bat prietenește unul pe altul
în locurile în care le-au crescut și umeri
așa cum bate tata umărul pietrelor funerare
când se preface că așteaptă un răspuns
gata ajunge pentru azi
ne mai vedem
în regulă?
limacșilor din curte le-au crescut degete
și mi le agită agresiv în față
nu mai vor bere ieftină
dar îmi lasă bacșiș
bucăți de castravete putrezit și
frunze de lăptucă roase și
felii de roșii zbârcite
le iau pe toate le îngrop
în pământul moale de sub coate
nu mă îndur să le spun
că tot din curtea mea sunt luate
să încui ușa să închizi geamurile
să-i mulțumești bunului dumnezeu
înainte de fiecare masă
richard chase
sângele tău e sângele meu e sângele
fiecărei pisici de pe stradă
fiecărui câine din adăpost
fiecărui pui de pasăre
cu căpșorul
atât de mic
între dinții mei
sângele lor e sângele meu e cola la litru
turnată în blender cu o inimă de iepure
inima bate atât de repede cu cât
inima unui animal e mai mică cu atât
bate mai repede iar inima mea
se face mai mică în fiecare zi
sângele mi se îngroașă și curge
încet încet încet tot mai încet
din artera mea dispărută
în stomacul meu
întors pe dos
n-ai idee de permisiunile nescrise
din puii de pisică abandonați
din pachetele de țigări pline
din ferestrele deschise
din ușile descuiate
dacă nu voia să intru
de ce a lăsat ușa descuiată?
sângele ei e sângele meu e sângele
din găleata de plastic
din cada pătată
din trupul lui
atât de mic
ieșit din trupul ei
blackbox
10 aprilie 2010
un sistem în care sunt relevante doar
variabilele de intrare și ieșire și nu
modul în care funcționează sistemul în sine
în zilele în care simt că nu mă pot mișca și
stau ore întregi în poziție fetală ecranul
telefonului îmi arde ochii în timp ce
mă uit peste transcrieri ale conversațiilor de
dinaintea prăbușirii avioanelor
îmi imaginez
disperarea a zeci de oameni cărora
nu le pasă de modul în care funcționează
un avion ci doar dacă
variabila ce definește existența lor va
avea în final valoarea adevărat/fals
totul este condensat într-un tabel
organizat clinic cu
numărul și data zborului și
ultimele cuvinte ale pilotului
goodnight/goodbye/we perish
dar știi cutia neagră a unui avion este
de fapt de un oranj violent
ca al unui motor în flăcări
cum altfel ar putea să o găsească printre
toate bucățile de sticlă spartă și
toți milimetrii de aluminiu îndoit și
toate variabilele false ce o înconjoară
apăsând pe o înregistrare telefonul
îmi scapă din mână se prăbușește
spectaculos și bucăți mici de sticlă și
de plastic se desprind și mai mult din
cutia neagră lăsând să se vadă părți din
interiorul metalic care definesc funcționarea
unui sistem funcționare ce nu
mi s-a părut vreodată relevantă
singurele lucruri care se aud
sunt bătăile inimii mele și
un pilot polonez urlând kurwa
în ultimele secunde din înregistrare
all 183 aboard were killed.
hai să fim răi, herbert, hai să fim foarte răi
herbert mullin
l-am auzit pe iona cum mă cheamă
l-am auzit tare și răspicat
de parcă ar fi fost lângă mine
mi-a spus că trebuie să moară
aruncă-mă peste bord
omoară-mă pentru ca alții să trăiască
pentru ca noi toți să trăim
la început am ezitat
cu el urlând în capul meu
normal că am ezitat
nu e frumos
să omori oameni fără să ceri voie
nu e politicos
am încercat să-l întreb am urlat și eu
ești sigur? ești sigur?
dar atât de zgomotos era
tot ce aveam în cap
abia mi-am auzit vocea
oare el a auzit-o?
oare el a auzit bâta de baseball când
a făcut contact cu moalele capului
oare el a auzit cum capul
i s-a despicat ca un măr putred
nu sunt un om politicos
un om politicos ar fi sunat la poliție
l-ar fi ajutat să se ridice ar fi spus
vă rog frumos să mă scuzați
nu știu ce m-a apucat dar
cred că am făcut un lucru foarte rău
l-am văzut pe iona zăcând în propriul sânge
l-am văzut zbătându-se
și dându-și duhul lângă mine atunci am știut
că este datoria fiecărei persoane
să prevină dezastrele majore
înfăptuind dezastre minore
și moartea unei persoane este
cel mai minor dintre dezastre
nu sunt un om politicos
sunt un om cu sufletul curat
și mâinile murdare
____________________________
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.
Dacă ți-ar plăcea să înveți cum să pui în scenă ceea ce scrii, te invităm acum să te înscrii la cursul nostru de actorie și scriere creativă Performance Writing. Transformă-ți poeziile într-un performance și vino la singurul curs care îmbină actoria cu scrierea creativă.