cover.jpg

PUBLICAT PE 25 FEBRUARIE 2022

Noncanon - Andrei Gogu  | Fotografii de Crăița Niga

„Am omorât împreună 7 plante” de Andrei Gogu ia forma unui mesaj „cât un roman” de după mult timp de la despărțire. Ocd-ist și nostalgic, naratorul răscolește trecutul pentru a face bilanțul unei relații eșuate prin sticle de Mona, detergent, lumânări parfumate și plante moarte.  - George Mihalache

WhatsApp Image 2022-02-03 at 13.54.04.jpeg

Cu cât citesc mai mult, cu atât realizez că vreau să scriu mai puțin că încă am mult de citit. Presupun că ce îmi rămâne e să citesc enorm și să scriu moderat. Și dacă din asta va rămâne ceva pe care un nepot de-al meu să-l considere actual, atunci eu sunt mulțumit că am putut să pasez informație și altfel decât genetic. Întrebarea e, bineînțeles, dacă tatăl sau mama acestui nepot va exista, dacă o să arunc pe cineva în lumea asta în care Marea Barents va fi noua Mediterană și Bucureștiul un nou Cairo. În următorii 10 ani mă voi tot gândi dacă meriți să exiști în microplastic, copil al meu, că eu voi putea fi împlinit în viața asta și fără tine.   

Am intrat odată pe un blog cunoscut de poezie să citesc un poet de 20 de ani. Erau acolo vreo 4 poezii și m-a bufnit râsul când am văzut că enumerarea publicațiilor și concursurilor din cariera poetului depășea cu mult în volum poeziile. O pagină în Word de concursuri. De ce? Eh, e retorică, eu știu de ce. Totuși, care sunt oamenii care, dacă eu scriu aici că am publicat în Revista de Povestiri, Orizont, O mie de semne, Transilvania, Bookhub și în nu știu ce antologie fantomă, o să deschidă un nou tab și-o să mă caute? Existați? Că dacă da, aflați că așa cum o dată la 14 zile dispare o limbă de pe glob, o dată la 14 zile mă caută și pe mine cineva pe internet: sunt eu în metrou și mă plictisesc.

Am omorât amândoi 7 plante

 

Mădălina, Sebastian sunt. Mi-am schimbat numărul acum vreun an. Întâi de toate nu te îngrijora. Acest mesaj nu urmărește nici o posibilă reîmpăcare, nici să-ți reproșeze ceva. Am fost împreună trei ani. Abia ce terminaserăm facultatea, dar nici adulți nu prea eram. Am schimbat amândoi slujbele mai des ca podcasturile și am încercat să găsim una de la care să ne întoarcem acasă fără să ne vărsăm furia și frustrarea pe celălalt. Am locuit împreună doi ani într-o garsonieră. Niciunul nu a avut destul spațiu. Intimitatea lipsea și la toaletă dacă se grăbea celălalt. Ne-am sufocat. Tabieturile și micile mele tendințe ocdiste s-au războit cu relaxarea și haosul tău.

Bănuiam că ești în depresie, că nu-mi spui tot, că țipetele și reproșurile mele te închid și mai mult în tine. Ziceam amândoi cum ne-ar prinde bine terapia și ne plângeam că nu avem niciodată bani de ea, dar îi dădeam compulsiv pe cărți pe care le puneam pe rafturi cărate cu metroul de la Ikea, că nu aveam bani de transport, și nu ne mai atingeam de ele. Stăteau acolo, nenorocitele, și se strângeau ca pentru despărțirea noastră, Mădălina. Eram doar doi copii de la recepția unei înmormântări americane care-i conduc pe spectatori la priveghi, să vadă mortul, adică tot pe noi. Îi conduceam și ne așezam în sicriu. Iar mai cumpăram câțiva spectatori, iar ne așezam în sicriu. Măcar eram niște morți frumoși că aveam amândoi 24 de ani și după ne-am refăcut viața destul de ușor și uite că s-au găsit și banii de terapie care erau mereu acolo și nu-i vedeam. „Totul e bine când se termină cu terapie” nu sună a titlu prea fericit, deși e. Mult mai ok decât „Totul e bine când nu se termină”.

Nu am băut. Știi că nu beau și chestia asta nu prea s-a schimbat. Nu am de gând să-ți povestesc viața mea și nu vreau să știu nimic din a ta, doar că ești bine. Te rog să nu-mi treci numărul în telefon, că n-am de gând să-ți mai scriu ceva. Am doar o chestie la care m-am gândit mult la câteva luni de la despărțirea noastră și până acum. Nu știu dacă ți-a trecut prin minte asta – probabil că nu. Îmi amintesc acum vorba de i-o spuseseși unei colege de facultate înainte să fii cu mine: „Cine? Sebastian? E amuzant, dar e dus cu pluta!”. Măi, nu știu unde a ajuns pluta mea acum, dar sunt bine. Mă rog, în lunile acelea de după despărțire și încă vreo trei ani am rămas în garsoniera noastră. A fost greu pentru că îmi amintea de tine și al dracu creier știi cum e: tinde, cu timpul, să păstreze mai vii amintirile plăcute și să estompeze defectele oamenilor din trecut, micile neplăceri, frustrările și tot așa. Așa că în timp ce-mi aminteam eu din ce în ce mai clar momentele de la începutul relației, când sexul nu devenise încă plictisitor și depuneam amândoi efort în a-l seduce pe celălalt și nu ne comportam de parcă orice i-am spune va fi alături de noi până la răcirea și explozia iminentă a Soarelui, în momentele alea în care stăteam singur în bucătărie și viața devenea din ce în ce mai ușor de suportat – că aveam și-un motan, săracu, care mă iubea că-i creasem o dependență față de mine, așa cum fac toți stăpânii de animale, dăă, și mai mergeam și la terapie – în momentele alea am văzut detergentul de vase. Ăla de-l preferam noi, Spark de la Sano. Mai avea vreo doi centimetri pe fund și m-a lovit: „Cu exact acest detergent a spălat vasele și Mădălina când încă era aici. Adică noi eram încă împreună la începutul sticlei ăsteia de detergent.” După am deschis dulapul de condimente și mi-am dat seama că noi doi eram încă împreună când borcănașele de busuioc, usturoi granulat și coriandru erau mai pline. În zilele următoare a continuat chestia. Când am spălat hainele mi-am dat seama că am cumpărat sticla de 3 l de Vanish cu mult înainte să ne despărțim, iar acum încă mai avea un sfert. Atât de puțin Vanish folosesc? Trecuseră patru luni de la despărțire și eu tot aveam Vanish din timpul relației noastre. La fel și în cazul soluției de geamuri și clorului și unui gel de duș și periuței și oțetului și sosului Pad Thai și pungii de orez și de mălai și zahărului și gogoșarilor murați și ketchupului și verdeții pentru ciorbă de la mama ta de rămăsese în fundul congelatorului și multor altora. Trecuseră patru luni și eu încă mâncam și foloseam ce ai mâncat și ai folosit tu. Și au trecut șase luni și tot nu s-au terminat unele. A trecut un an și eu eram împreună cu o altă persoană și tot mai erau câteva. Noua mea prietenă a dezinfectat chiuveta cu aceeași sticlă cu care ai făcut-o și tu.

3.jpg

M-a urmărit gândul ăsta multă vreme. Câte sticle de Cocolino la 2,9 l durează o relație? A noastră a durat cam 14,4 sticle, că îți plăcea să folosești mai mult. Nu te condamn, că știm amândoi cum mint nenorociții ăștia cu numărul de spălări de pe sticlă. A mai durat 3,5 sticle de detartrant, că foloseam rar, vreo 4 sticle de Vanish la 3 l, vreo 44 de sticle de ulei Bunica la 2 l, vreo 6 sticle de oțet de la De Nigris, Arielul nu l-am putut calcula că am cumpărat sticle de diferite mărimi, 3 seturi a 50 de bucăți de lumânărele parfumate, (doar) 4 sticle de Mr. Proper – nu prea spălam parchetul, vreo 11 de Igienol (dintre care 7 în ultima jumătate de an a relației că venise pandemia și ne speriaserăm), 12 sticluțe de Mona, 4 de Clin, 15 de Duck, 10 deodorante Glade pentru cameră. Condimentele nu le-am calculat, că nu-s nebun și nici nu știu câte ar fi. A, și așa, ca o curiozitate, cred că am omorât împreună 7 plante pe parcursul relației noastre: 2 mușcate, 1 zmeur, 1 aloe vera, 1 suculentă, 1 zebrina violetă, 1 araucaria. Am mai și cumpărat în medie o carte la două zile. Dădeam la fel de mulți bani ca un fumător, dar eram mai stresat, că nu le citeam. În timpul liber urmăream prețurile. Era un gând mic, bolnav, rezistent, care rula în background în mintea mea și-mi spunea că o carte cumpărată e pe jumătate citită.

  

După ce mi-am dat seama de asta nu m-am mai putut abține și am început să calculez o mulțime de lucruri așa. În medie, am ținut o slujbă cam cât îmi lua să consum un sfert de sticlă de Vanish. Un sfert! Din momentul în care am început să ies cu o tipă și până am făcut sex a durat doar două borcane de sos Sichuan Picant de la Uncle Ben`s! Până i-am cunoscut părinții am consumat 8 borcane de muștar de la Knorr! Ce chestie, nu? Mă rog, atât am avut de spus. Poți și să-mi dai block dacă ți se pare prea de tot mesajul. Îmi dau seama cum sună.

✔✔

Mădălina?

deci mi-ai dat

ciuperci

usturoi

saci de gunoi

servetele cutie

paine

piept rata lidl

bomboane casali

branza

cimbru

ton

almete

panzani

cascaval

prezervative

sensodine

banane

nisip

pliculete

spark

2.jpg

____________________________

Fotografii de Crăița Niga

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.

Dacă ți-ar plăcea să înveți cum să pui în scenă ceea ce scrii, te invităm acum să te înscrii la cursul nostru de actorie și scriere creativă Performance Writing. Transformă-ți poeziile într-un performance și vino la singurul curs care îmbină actoria cu scrierea creativă.