PUBLICAT PE 15 OCTOMBRIE 2021
ilustrații de Miruna Radovici
Noncanon - Andreea Roxana Ghiță
În timpul unei constante stări de oboseală digitală, Andreea Roxana Ghiță ia scurte pauze de respirație. Numai că aceste momente nu sunt unele de liniște deplină, ci de anxietate născută din pierderea conexiunii cu propriul corp, conexiune pe care o redescoperă doar în momentele de epuizare totală. - George Mihalache
Am 21 de ani şi sunt profesoară debutantă de limba şi literatura română la gimnaziu. Încerc să le ofer elevilor o perspectivă cât mai fresh asupra literaturii, iar energia mea este destinată în mare parte lor. Cu energia care-mi mai rămâne, citesc literatură contemporană şi scriu. Uneori fac şi poze, cel mai mult mă fascinează umbrele şi reflexiile (poate pentru că sunt o altă posibilitate de a traduce lumea). Îmi place să colecționez lucruri mici cărora le dau un anumit sens şi pe care le regăsesc după multă vreme pentru a le mai adăuga un alt strat de sens. Cam aşa sunt şi cuvintele, memoria şi poemele, cred.
anxi
te trezești dintr-o dată singur
şi nu știi ce sa faci cu mâinile
chiar dacă ai buzunare și telefon
şi păr pe care îl aranjezi obsesiv cu degetele
care agaţă uneori fire și le smulg
nu ești acasă ca să le pui pe perie și să le numeri
pe toate rând pe rând
toate cuticulele rupte cu dinții
toate unghiile roase și rămășițele
inanimate ale corpului tău
pe care dacă le-ai strânge şi le-ai lipi
ar forma o clonă intactă
care nu s-ar deranja cu gândul că nu știe ce să facă cu mâinile
primesc un mesaj şi mă prefac că râd când de fapt nici nu am văzut ce scrie
mă uit obsesiv la ceas și aștept să treacă
toate așteptările sunt absurde
nu doar literatura a dovedit asta ci așa e
când aștepți n-ai ce să faci
ești blocat în dorința deblocarii unei posibilități
și nu te simți bine cand deblochezi
ecranul așa degeaba doar pentru că nu știi ce să faci cu mâinile
flashbacks
când mă simt foarte obosită
am un gust plăcut în gură şi pe tot gâtul
e un anestezic dulceag
care transformă orice aromă în ceva
ce nu poate fi fixat
se pierde conturul în simţurile mele amorțite
îmi înghit saliva şi-mi storc gingiile ca să savurez acel gust vag
dar extrem de familiar
şi adorm cu buzele ţuguiate
poate e o trauma
mama nu a putut să mă alăpteze
aşa că mi-am creat propriul colostru din oboseală
îmi place senzaţia de limită dintre treaz şi epuizat
corpul meu e ca într-un vis
funcţiile nu-mi aparțin în totalitate
un demo al fizionomiei mele
într-o lume în care am liniştea mea
sunt ultima care e trează
amorţită şi vie ca un web cam lăsat descoperit
poate îmi e teamă poate mă bucur că am mai făcut rost de timp
i won’t tell them your name
de câte ori am încercat să spun lucrurilor pe nume
nu am reuşit am încercat
descriu în fraze lungi cu sintaxă complicată
cu detalii inutile fără să ajung la NUME
mi-ai şoptit urlând pe fundal de minimal la maximum
nici nu vreau să-i spui cum mă cheamă
nici nu eşti un nume nici nu vreau să-l mai ştiu
nu-l voi răspândi ca pe o etichetă luată de pe o banană
şi pusă pe suprafeţe până nu se mai lipeşte de nimic
eşti safe cu mine & cu un om cu alzheimer
fragile
sunt o fiinţă fragilă pentru că
am o peliculă subţire şi elastică
care stă între control şi pierdere
între o izbucnire în lacrimi într-o scară de bloc
şi reglarea respiraţiei înainte să intru în casă
mersul cu privirea în gol pe stradă
şi fiecare nasture de la haina secretarei
între a da un telefon disperată pentru a spune tot ce nu am spus atunci
şi atingerea ecranului spart
limita dintre faze e extremă
îi aud crăpăturile uneori şi ştiu că urmează să
mă scufund în apă rece
dar nu se rupe se întinde
sunt o fiinţă fragilă
pentru că beau bere cu tata şi vorbim despre maşini
apoi mă mângăi pe picioare soft cu aloe
plâng şi fumez o ţigară urcată pe pervaz
în timp ce rama geamului îşi face drum în carnea mea
sunt fragilă pentru că m-am uitat la un copil care zâmbea
în maxi-taxi
şi m-am gândit la ce mi-a spus cineva odată
noi nu avem niciun viitor pentru că tu nu vrei copii
încă reţin toate aceste urme de lipsă de iubire
dar nu mai ştie nimeni asta
iar eu mă întorc acasă şi am pe faţă
complementar zâmbetul unui copil de patru ani
filtru
filtre biodegradabile și borcane de sticlă pe care le speli
încălzirea globală e singurul
eveniment la care nu am vrut să particip
dar la care m-am adaptat
după ce mi-am dat seama ca oamenii pot doar sa scadă
în ochii tăi după ce-i descoperi
m-am apucat de plantat copaci
sortez gunoaie în casă
gândurile le reciclez
mașina de gunoi le amestecă
bicicleta mă pune pe asfalt neintenționat
mă adaptez
aștept biletele la piesa asta pe care am compus-o toți din tradiţie
hiperrealitatea deşeurilor
ne-am insuşit această identitate
eu sunt o pungă verde
tu eşti o doză tăioasă
şi oricând putem deveni ceva mai toxic
e doar o chestiune de timp
fumez țigară după ţigară
asta e gura mea de aer
saturație
noi nu mai avem un aer al timpului
nu-l putem respira
sau poate chiar ăsta era - filtrul
moment de respiro
fac o pauză ca să-mi aud respirația
îmi las tremurul mâinilor pe mâine
îl mut în alt folder pe care îl ascund în altul
și mereu m-a amuzat asta
e ca și cum ai băga pungile în punga cu pungi
problema e că îți aduci mereu aminte de punga aia
pe care ai văzut-o prima data în mâna unei femei bătrâne
și te-ai întrebat de ce toate femeile în vârstă au mereu pungi după ele
poate răspunsul e mai simplu decât pare
nevoia nu e estetică de fiecare dată dar poate fi văzută și așa
ca pauza asta care îmi ocupă timpul
simulez frigul de după shut-down
îl simt deja cum se încinge
e diferit doar peisajul
în mine nu se schimbă nimic
nu sunt conectată la nimic
sau sunt doar la nimic
cele mai reale mi se par amintirile
parcă sunt filme parcă sunt vise
pe care urmează să le îndeplinesc fără condiții
și punga peste nările mele foșnetul respirației și dinamica vieții
o pungă plină cu viață umedă
inspir și expir fără să-mi dau seama că aleg asta
și mecanica fără notificare mă ține în viață
la fel și folderul în folder și punga în pungă.
____________________________
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.
Dacă ți-ar plăcea să înveți cum să pui în scenă ceea ce scrii, te invităm acum să te înscrii la cursul nostru de actorie și scriere creativă Performance Writing. Transformă-ți poeziile într-un performance și vino la singurul curs care îmbină actoria cu scrierea creativă.