PUBLICAT PE 15 OCTOMBRIE 2021

ilustrații de Miruna Radovici

Noncanon - Andreea Roxana Ghiță

În timpul unei constante stări de oboseală digitală, Andreea Roxana Ghiță ia scurte pauze de respirație. Numai că aceste momente nu sunt unele de liniște deplină, ci de anxietate născută din pierderea conexiunii cu propriul corp, conexiune pe care o redescoperă doar în momentele de epuizare totală. - George Mihalache

Am 21 de ani şi sunt profesoară debutantă de limba şi literatura română la gimnaziu. Încerc să le ofer elevilor o perspectivă cât mai fresh asupra literaturii, iar energia mea este destinată în mare parte lor. Cu energia care-mi mai rămâne, citesc literatură contemporană şi scriu. Uneori fac şi poze, cel mai mult mă fascinează umbrele şi reflexiile (poate pentru că sunt o altă posibilitate de a traduce lumea). Îmi place să colecționez lucruri mici cărora le dau un anumit sens şi pe care le regăsesc după multă vreme pentru a le mai adăuga un alt strat de sens. Cam aşa sunt şi cuvintele, memoria şi poemele, cred.

anxi

 

te trezești dintr-o dată singur

şi nu știi ce sa faci cu mâinile

chiar dacă ai buzunare și telefon

şi păr pe care îl aranjezi obsesiv cu degetele

care agaţă uneori fire și le smulg

nu ești acasă ca să le pui pe perie și să le numeri

pe toate rând pe rând

toate cuticulele rupte cu dinții

toate unghiile roase și rămășițele

inanimate ale corpului tău

pe care dacă le-ai strânge şi le-ai lipi

ar forma o clonă intactă

care nu s-ar deranja cu gândul că nu știe ce să facă cu mâinile

primesc un mesaj şi mă prefac că râd când de fapt nici nu am văzut ce scrie

mă uit obsesiv la ceas și aștept să treacă

toate așteptările sunt absurde

nu doar literatura a dovedit asta ci așa e

când aștepți n-ai ce să faci

ești blocat în dorința deblocarii unei posibilități

și nu te simți bine cand deblochezi

ecranul așa degeaba doar pentru că nu știi ce să faci cu mâinile

flashbacks

 

când mă simt foarte obosită

am un gust plăcut în gură şi pe tot gâtul

e un anestezic dulceag

care transformă orice aromă în ceva

ce nu poate fi fixat

se pierde conturul în simţurile mele amorțite

îmi înghit saliva şi-mi storc gingiile ca să savurez acel gust vag

dar extrem de familiar

şi adorm cu buzele ţuguiate

poate e o trauma

mama nu a putut să mă alăpteze

aşa că mi-am creat propriul colostru din oboseală

îmi place senzaţia de limită dintre treaz şi epuizat

corpul meu e ca într-un vis

funcţiile nu-mi aparțin în totalitate

un demo al fizionomiei mele

într-o lume în care am liniştea mea

sunt ultima care e trează

amorţită şi vie ca un web cam lăsat descoperit

poate îmi e teamă poate mă bucur că am mai făcut rost de timp

i won’t tell them your name

 

de câte ori am încercat să spun lucrurilor pe nume

nu am reuşit am încercat

descriu în fraze lungi cu sintaxă complicată

cu detalii inutile fără să ajung la NUME

mi-ai şoptit urlând pe fundal de minimal la maximum

nici nu vreau să-i spui cum mă cheamă

nici nu eşti un nume nici nu vreau să-l mai ştiu

nu-l voi răspândi ca pe o etichetă luată de pe o banană

şi pusă pe suprafeţe până nu se mai lipeşte de nimic

eşti safe cu mine & cu un om cu alzheimer

fragile

 

sunt o fiinţă fragilă pentru că

am o peliculă subţire şi elastică

care stă între control şi pierdere

între o izbucnire în lacrimi într-o scară de bloc

şi reglarea respiraţiei înainte să intru în casă

mersul cu privirea în gol pe stradă

şi fiecare nasture de la haina secretarei

între a da un telefon disperată pentru a spune tot ce nu am spus atunci

şi atingerea ecranului spart

limita dintre faze e extremă

îi aud crăpăturile uneori şi ştiu că urmează să

mă scufund în apă rece

dar nu se rupe se întinde

sunt o fiinţă fragilă

pentru că beau bere cu tata şi vorbim despre maşini

apoi mă mângăi pe picioare soft cu aloe

plâng şi fumez o ţigară urcată pe pervaz

în timp ce rama geamului îşi face drum în carnea mea

sunt fragilă pentru că m-am uitat la un copil care zâmbea

în maxi-taxi

şi m-am gândit la ce mi-a spus cineva odată

noi nu avem niciun viitor pentru că tu nu vrei copii

încă reţin toate aceste urme de lipsă de iubire

dar nu mai ştie nimeni asta

iar eu mă întorc acasă şi am pe faţă

complementar zâmbetul unui copil de patru ani

filtru

 

filtre biodegradabile și borcane de sticlă pe care le speli

încălzirea globală e singurul

eveniment la care nu am vrut să particip

dar la care m-am adaptat

după ce mi-am dat seama ca oamenii pot doar sa scadă

în ochii tăi după ce-i descoperi

m-am apucat de plantat copaci

sortez gunoaie în casă

gândurile le reciclez

mașina de gunoi le amestecă

bicicleta mă pune pe asfalt neintenționat

mă adaptez

aștept biletele la piesa asta pe care am compus-o toți din tradiţie

hiperrealitatea deşeurilor

ne-am insuşit această identitate

eu sunt o pungă verde

tu eşti o doză tăioasă

şi oricând putem deveni ceva mai toxic

e doar o chestiune de timp

fumez țigară după ţigară

asta e gura mea de aer

saturație

noi nu mai avem un aer al timpului

nu-l putem respira

sau poate chiar ăsta era - filtrul

 

 

moment de respiro

 

fac o pauză ca să-mi aud respirația

îmi las tremurul mâinilor pe mâine

îl mut în alt folder pe care îl ascund în altul

și mereu m-a amuzat asta

e ca și cum ai băga pungile în punga cu pungi

problema e că îți aduci mereu aminte de punga aia

pe care ai văzut-o prima data în mâna unei femei bătrâne

și te-ai întrebat de ce toate femeile în vârstă au mereu pungi după ele

poate răspunsul e mai simplu decât pare

nevoia nu e estetică de fiecare dată dar poate fi văzută și așa

ca pauza asta care îmi ocupă timpul

simulez frigul de după shut-down

îl simt deja cum se încinge

e diferit doar peisajul

în mine nu se schimbă nimic

nu sunt conectată la nimic

sau sunt doar la nimic

cele mai reale mi se par amintirile

parcă sunt filme parcă sunt vise

pe care urmează să le îndeplinesc fără condiții

și punga peste nările mele foșnetul respirației și dinamica vieții

o pungă plină cu viață umedă

inspir și expir fără să-mi dau seama că aleg asta

și mecanica fără notificare mă ține în viață

la fel și folderul în folder și punga în pungă.

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.

Dacă ți-ar plăcea să înveți cum să pui în scenă ceea ce scrii, te invităm acum să te înscrii la cursul nostru de actorie și scriere creativă Performance Writing. Transformă-ți poeziile într-un performance și vino la singurul curs care îmbină actoria cu scrierea creativă.