top of page

fotografii de Teodora Șupială

PUBLICAT PE 3 SEPTEMBRIE 2021

Noncanon - Florin Rădulescu

În poemele lui Florin Rădulescu veți descoperi cruzimea micilor întâmplări de zi cu zi, brutalitatea gesturilor tandre și suferința care vibrează până la el de la mii de km distanță prin mediul digital. Totuși, toată violența asta nu mai contează pentru o lume care s-a obișnuit de mult cu ea, iar vibrațiile acelea se pierd în indiferență, anxietate și friciile proprii. - George Mihalache

Am 22 de ani și sunt student, momentan încerc să fac ceva decent din comunitatea Atoma. Pasionat de poezie și calculatoare cuantice. Încerc să fiu un om bun.

salvează-te. CXLIII.

 

-- “you are beautiful but you are boring”

            afișat în textbox-ul

camerei de videochat --

 

fața ta citind mesajul:

            fața celorlalți citind mesajul:

fața ta închizând camera stând

            pe scaun ca un ghemotoc de blană

picioarele la piept genunchii spre bărbie

aducându-ți aminte de tine uitându-te

la animal planet cum niște lei

sfâșie puii de zebră înainte ca ei să poată

merge documentarul

            e lipsit de emoție se termină

lipsit de emoție se termină lipsit de

emoție pământul se rotește prin spațiu

într-o mișcare în general orizontală iar noi

suntem doar o colecție de lucruri de care ne este frică

am mers la viena & am văzut iepuri

 

“haide. n-am vrut niciun ban. pe bune. n-am vrut.

dar, te rog: dă-mi niște bani.”

“au mers pe sushi. nu sunt un idiot.”

“voi fi aici mâine.”

 

ești tu în genunchi mai tandru decât se poate aștepta

cineva de la tine & semeni cu isus trist coborât de pe

cruce să îți fută o scatoalcă pentru a-i simți prezența

 

{am mers la viena & am văzut iepuri &

toate fricile problemele viciile proprii}

 

ești tu gol în grădină cu un sac de rafie alb pe cap

strângând cu grebla oameni de un deget ca pe un

morman de frunze toamna (ei toți aleargă de tine)

 

{am mers la new york & am văzut iepuri &

ceva spectacol tânăr comic sau melancolic}

 

ești tu orb întinzându-ți mâinile ca să ajungi

să-ți pasezi orbirea altora

ești tu apucând capătul dinspre tine al lamei

stând cu inima spre nimic

 

{am mers la bucurești & am văzut iepuri &

un dans în cerc cu decepții transmise social}

 

“e așa întuneric. dumnezeule, uite ce întuneric e.”

“fetele spun că le e frică, dar de ce anume le e frică?”

_medicamente.txt

 

mângâie-mi podul palmei ca și cum ai convinge
           o plantă carnivoră să se închidă în jurul pastilei
           lacul ne-a scufundat toate trăsăturile non-umane

printre știuci individualiste și broaște sinucigașe

și au rămas doar anxietatea și puterea de a nega

că lumea în care ne-am născut nu mai există azi

 

dependența de social media mă face să simt mai

puțin dacă mă lovesc cu pumnii în frunte produc

serotonină ca un aparat defect izbit ca să meargă

durerea e un semn că încă trăiești așa că taie-mă

taie-mă de mai multe ori până la un singur atom

până reușești să vezi ceva care să mimeze suflet

 

taie o vrabie pe jumătate și vezi cum i se rotește

inima disperată să își facă treaba fără niciun rost

taie un copac pe jumătate taie-ți pisica dolofană

pe jumătate până găsești ceva care să ne facă să

zicem uite aici ne putem opri sigur la un adevăr

la finalul zilei să rămânem doar tu eu și violența

 

noaptea peste lac e prea puțin întuneric să vedem

galaxia ca la TV în deșerturile fără light pollution

țânțarii au sângele străinilor și al nostru amestecat

respirăm anaerob capul e gol nu mai sunt gânduri

ca în fața unui tablou care trezește ceva viu și pur

realitatea e cea mai șocantă avere pe care o avem

 

ucide până găsești ceva care să ne facă să zicem

care dintre noi nu și-a luat medicamentele astăzi

la finalul zilei să rămânem doar tu eu și violența

ucide până găsești ceva care să ne facă să zicem

care dintre noi nu și-a luat medicamentele astăzi

la finalul zilei să rămânem doar tu eu și violența

ceață. urban

 

e ceață peste sector ca o FUCKing gaură neagră

orașul rece aerul infectat cu sirene din plastic

vocile lor enervante nu mai înseamnă nimic

lumina nu mai iese de sus

și e bine

pentru că aici noi ascundem tot ce ne face rău

            și tot ce ne înspăimântă

în întuneric sub pat sub haine sub noi în suflet

 

în reactorul de la cern se lovesc particule una de alta

în cealaltă parte a lumii marea ridică soarele în binar

în oglinda ta albă-ca-zăpada după ce a mușcat mărul

 

orașul rece apa din duș infectată cu seri în care

vrei să se termine ziua săptămâna luna anul tot

            curge încet calm pur și nu se încălzește

            te uiți în jos spre glezne mici învinețite

            ești capul bunei speranțe

            sub tine se întâlnesc două oceane

            unde vin balenele să se hrănească

 

în anul în care vor muri de foame

încă o victimă încă o victimă și apoi și tu

 

când sirenele salvărilor se opresc brusc uneori

te gândești că pacientul din ele a murit și n-are

niciun rost să îl mai grăbească nimeni niciunde

 

#ceață

 

#urban

 

#ceseîntâmplă

 

#îmiestefoartefrică

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.

bottom of page