fotografii de Sabina Suru

PUBLICAT PE 23 APRILIE 2021

Noncanon - maria rotaru

În poeziile mariei rotaru veți descoperi vocea, uneori discretă și serioasă, alteori subversivă și ironică, a unei adolescente care își pierde identitatea în era internetului. Senzațiile alterate digital, spațiul personal incert și contaminat, emoțiile sublimate și alimentate de cotidian, toate aceste elemente se suprapun experiențelor Gen Z și le redau astfel o oarecare prospețime. Deși conștientă de imposibilitatea evadării, se poziționează în răspăr cu postmodernitatea și încearcă să urmeze ritmurile naturii umane, permanent bruiate de beauty standards, instagram, tik-tok și pop culture. - George Mihalache

Mă numesc maria rotaru (da, e intenționat, am aflat prea recent de substantivele proprii), am 17 ani și sunt pe mate-info intensiv informatică, a XI-a, la Colegiul Național Matei Basarab București. Numești un lucru și dispare, așa și acum, parcă brusc nu mai sunt. Hm, ador cafeaua neagră și nu suport să fiu felicitată pentru ce scriu, de parcă celălalt ar egala nevoia cu obligația, plăcerea cu efortul. Parcă s-ar mânji cu muncă (stres, nevoia de a îndeplini standardele existenței impuse de stat aka ce scump e doar să exiști) ceva intrinsec.

reach for the dead

hush don't say a word

 

lași mâna să cadă pe lângă tine

ochii aburii

aburesc mintea proastă

nu știi cum să calci mai strâmb

ca să nu faci zgomot

hush să nu-ți fie exclamațiile prerogative

hush să nu calci pe cozi.

 

e periculos să joci

cu codințe-mpletite

îmi aduci aminte

de fata din a 3a bancă

care desena caricaturi

și te iubea fără să o știe

platonic fals pe după fular

hush

i'm reaching for the dead

nu știu să scriu hellpp

 

incert

dacă felia de pâine e floare sau nu

semințele sunt petale sau nu

ex te iubește sau nu

dacă ți-e frig de la gresie&tălpi goale

de la scena lui tarkowski

de la paharul cu apă rece

                        sau nu

                       

mai bine

umezeală de subraț

miros metalic

goldenhour

n-ai primit nicio reacție la story

cu poezia acum proastă

palme peste frunte

precum o face intuitiv

bărbatul gras de kent de vis-a-vis

când își verifică centrala    automată.

Mona Lisa

 

ai doar 17 ani

n ai cum să fii o mona lisa

 

Ține-ți limba cu două degete

nu lăsa vântul să șuiere

printre ridurile pielii

                 crăpături&exuvii

umple liniștea cu liniște.

 

Cel puțin nu ți se leagă bolovani de glezne

când ești condamnat la ghilotină

                   Stau trei aliniate. Care să fie pentru tine?

acum ai drumul liber.

diferența semnificativa constă în asimilarea lor

prin tehnici de self-love și self-acceptence

eventuale manifestări și fraze dubioase de pe tiktok.

 

Observi pentru prima dată emoji-ul de la tastatură

și disprețuiești emanciparea superficialității

a confortului și a acceptării, a bucuriei și a self-ceva-ului.

                     Nu, nimeni n-a luptat să stai tu pe canapea

Cu bere și țigări și intoxicație alimentară. 

S-a luptat pentru sine, trăiască nefericirea.

tu lupți pentru tine, să mori fericit neștiind că iese foc din 2 pietre.

                

Poate vrea doar să fie o mona-lisa ridată

între colțuri de nișă uitată

între aparențe pop scăldată.

* * *

nu vreau prea multe

doar  să văd oamenii

de la o cafea post-apocaliptică.

 

nu poți ghici cu adevărat

câți litri de ciorbă încap într-un singur plic

decât atunci când îi inspiri

expiri brusc și iritat

reflex automat

postmodern

-itatea e mai abstractă și mai absurdă decât

încă unul -lea pahar de vin

după care te ascunzi

sperând că vei fi

atent observat

doar ca forma tulbure rămasă din tine

purificată de apă          înecat de apă.

 

ochiul stâng se zbate când.

bărbatul chel   deșirat   gras de kent

își verifică centrala  își trage palme peste frunte

peste creieri peste muzici peste a4a dimensiune

aprinsese lumina

pe balcon ;

 

sifon

stau la coadă după sifon

așteptând de fapt pauza și pauză și pauza și sfârșit

patru muncitori în salopete de bun    

ei nu știu ce știu eu

ei nu știu că sunt mai mult decât tinerețe prozaică&priviri fățișe

 că duc în carne întreaga evoluție

de parcă au în mâini moloz și om și căi ferate

iar restul sunt doar niște măști dezumanizate.

nu. nu știu. doar stau atârnați având în spate

și lateral&front   întreaga umanitate.

* * *

novice în a fi mort

mă las omorât de pietre

de parcă secundele ar crâșni din dinți

                 și minutele ar fi la curse de motoare pe clădiri bucureștene

de ce nu se vede cât de greu este

să fii om să ai piele să calci cu tălpi turtite

de homosapiens modern, aproape total tech-ish.

 

                               m-am născut cu grumazul turtit

mai altfel decât                  .

corzile vocale-mi ies prin urechi

mai provocator de ignoranță&uitare&pierdere&autovătămare —

nu pot să mă gândesc

decât că poate ar fi fost mai simplu

dacă cineva ne-ar fi învățat cum să murim

încă de la început început.

           

 

 

/*ce urât este să fii om

de ce nimănui nu-i e frică să fie om?*/

guri anti-keto


Nu suntem decât niște oameni practici

așteptăm un sfârșit instagramabil

al instagramului

și ne întrebăm care va fi următoarea dominație

a internetului. numim în fugă pauza recreație

și credem doar pe jumătate-n acțiune-reacție.

 

Suntem niște tipi pragmatici

nu zbierăm decât când ni se slăbește strânsoarea

din jurul antebrațului. presărăm sarea

doar în ceai verde și apă cu lămâie.

ne punem singuri frâie

doar să ne putem elibera intern.

 

Suntem tot ce implică un om modern

credem în relativitatea lui einstein și

ne lăsăm ignorați de curioși

când ne citim reciproc în metrou.

am rămas în ultimul tău tricou

adus fix la 11 pm fără 28 minute.

 

Mi-e doar că

nu suntem pic de postmodernitate.

Nu trăim prin diete keto și nu planificăm

prin recurență cum ne pierdem

viața de mâine încolo. Preferăm

guri și căi ferate f2f

 în detrimentul iubirii pe internet. :)

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.