fotografii de Sabina Suru
PUBLICAT PE 23 APRILIE 2021
Noncanon - maria rotaru
În poeziile mariei rotaru veți descoperi vocea, uneori discretă și serioasă, alteori subversivă și ironică, a unei adolescente care își pierde identitatea în era internetului. Senzațiile alterate digital, spațiul personal incert și contaminat, emoțiile sublimate și alimentate de cotidian, toate aceste elemente se suprapun experiențelor Gen Z și le redau astfel o oarecare prospețime. Deși conștientă de imposibilitatea evadării, se poziționează în răspăr cu postmodernitatea și încearcă să urmeze ritmurile naturii umane, permanent bruiate de beauty standards, instagram, tik-tok și pop culture. - George Mihalache
Mă numesc maria rotaru (da, e intenționat, am aflat prea recent de substantivele proprii), am 17 ani și sunt pe mate-info intensiv informatică, a XI-a, la Colegiul Național Matei Basarab București. Numești un lucru și dispare, așa și acum, parcă brusc nu mai sunt. Hm, ador cafeaua neagră și nu suport să fiu felicitată pentru ce scriu, de parcă celălalt ar egala nevoia cu obligația, plăcerea cu efortul. Parcă s-ar mânji cu muncă (stres, nevoia de a îndeplini standardele existenței impuse de stat aka ce scump e doar să exiști) ceva intrinsec.
reach for the dead
hush don't say a word
lași mâna să cadă pe lângă tine
ochii aburii
aburesc mintea proastă
nu știi cum să calci mai strâmb
ca să nu faci zgomot
hush să nu-ți fie exclamațiile prerogative
hush să nu calci pe cozi.
e periculos să joci
cu codințe-mpletite
îmi aduci aminte
de fata din a 3a bancă
care desena caricaturi
și te iubea fără să o știe
platonic fals pe după fular
hush
i'm reaching for the dead
nu știu să scriu hellpp
incert
dacă felia de pâine e floare sau nu
semințele sunt petale sau nu
ex te iubește sau nu
dacă ți-e frig de la gresie&tălpi goale
de la scena lui tarkowski
de la paharul cu apă rece
sau nu
mai bine
umezeală de subraț
miros metalic
goldenhour
n-ai primit nicio reacție la story
cu poezia acum proastă
palme peste frunte
precum o face intuitiv
bărbatul gras de kent de vis-a-vis
când își verifică centrala automată.
Mona Lisa
ai doar 17 ani
n ai cum să fii o mona lisa
Ține-ți limba cu două degete
nu lăsa vântul să șuiere
printre ridurile pielii
crăpături&exuvii
umple liniștea cu liniște.
Cel puțin nu ți se leagă bolovani de glezne
când ești condamnat la ghilotină
Stau trei aliniate. Care să fie pentru tine?
acum ai drumul liber.
diferența semnificativa constă în asimilarea lor
prin tehnici de self-love și self-acceptence
eventuale manifestări și fraze dubioase de pe tiktok.
Observi pentru prima dată emoji-ul de la tastatură
și disprețuiești emanciparea superficialității
a confortului și a acceptării, a bucuriei și a self-ceva-ului.
Nu, nimeni n-a luptat să stai tu pe canapea
Cu bere și țigări și intoxicație alimentară.
S-a luptat pentru sine, trăiască nefericirea.
tu lupți pentru tine, să mori fericit neștiind că iese foc din 2 pietre.
Poate vrea doar să fie o mona-lisa ridată
între colțuri de nișă uitată
între aparențe pop scăldată.
* * *
nu vreau prea multe
doar să văd oamenii
de la o cafea post-apocaliptică.
nu poți ghici cu adevărat
câți litri de ciorbă încap într-un singur plic
decât atunci când îi inspiri
expiri brusc și iritat
reflex automat
postmodern
-itatea e mai abstractă și mai absurdă decât
încă unul -lea pahar de vin
după care te ascunzi
sperând că vei fi
atent observat
doar ca forma tulbure rămasă din tine
purificată de apă înecat de apă.
ochiul stâng se zbate când.
bărbatul chel deșirat gras de kent
își verifică centrala își trage palme peste frunte
peste creieri peste muzici peste a4a dimensiune
aprinsese lumina
pe balcon ;
sifon
stau la coadă după sifon
așteptând de fapt pauza și pauză și pauza și sfârșit
patru muncitori în salopete de bun
ei nu știu ce știu eu
ei nu știu că sunt mai mult decât tinerețe prozaică&priviri fățișe
că duc în carne întreaga evoluție
de parcă au în mâini moloz și om și căi ferate
iar restul sunt doar niște măști dezumanizate.
nu. nu știu. doar stau atârnați având în spate
și lateral&front întreaga umanitate.
* * *
novice în a fi mort
mă las omorât de pietre
de parcă secundele ar crâșni din dinți
și minutele ar fi la curse de motoare pe clădiri bucureștene
de ce nu se vede cât de greu este
să fii om să ai piele să calci cu tălpi turtite
de homosapiens modern, aproape total tech-ish.
m-am născut cu grumazul turtit
mai altfel decât .
corzile vocale-mi ies prin urechi
mai provocator de ignoranță&uitare&pierdere&autovătămare —
nu pot să mă gândesc
decât că poate ar fi fost mai simplu
dacă cineva ne-ar fi învățat cum să murim
încă de la început început.
/*ce urât este să fii om
de ce nimănui nu-i e frică să fie om?*/
guri anti-keto
Nu suntem decât niște oameni practici
așteptăm un sfârșit instagramabil
al instagramului
și ne întrebăm care va fi următoarea dominație
a internetului. numim în fugă pauza recreație
și credem doar pe jumătate-n acțiune-reacție.
Suntem niște tipi pragmatici
nu zbierăm decât când ni se slăbește strânsoarea
din jurul antebrațului. presărăm sarea
doar în ceai verde și apă cu lămâie.
ne punem singuri frâie
doar să ne putem elibera intern.
Suntem tot ce implică un om modern
credem în relativitatea lui einstein și
ne lăsăm ignorați de curioși
când ne citim reciproc în metrou.
am rămas în ultimul tău tricou
adus fix la 11 pm fără 28 minute.
Mi-e doar că
nu suntem pic de postmodernitate.
Nu trăim prin diete keto și nu planificăm
prin recurență cum ne pierdem
viața de mâine încolo. Preferăm
guri și căi ferate f2f
în detrimentul iubirii pe internet. :)
____________________________
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.