Noncanon - Vasi Gabriel

anti-cronică de film

nu știu la ce film m-ai adus căci ne-a fost

prea lene să ne uităm la trailer, și chiar

dacă nu mi-ar fi plăcut trailer-ul probabil

tot aș fi venit pentru că mi-e birthchart-ul

plin de libra și nu sunt capabil să iau o

decizie. azi am luat totuși una, am

cumpărat

o sticlă de socată pentru amândoi și acum 

o bem până să înceapă filmul aici la

cinema Arta, unde

Arta sunt rândurile de scaune așezate

la o distanță destul de mare ca să îmi așez

picioarele comfortabil,

Arta sunt oamenii care au venit să se uite

la un film queer despre care poate

nici nu știu că e queer,

Arta suntem noi,

Arta e nimic,

Arta nu există

începe filmul dar tot ce văd eu este viața

mea dată pe negativ, un constant exemplu 

de "așa nu", pentru că noi nu ne

rugăm la biserica din sat unde ni se spune

că vom ajunge în iad ca după slujbă

să ne futem sub un cireș pe hotar

pentru că noi nu omorâm animalele, noi

înșine suntem niște animale și așa cum nu

te ucid pe tine ca să te servesc pe masa

de Crăciun, nu vreau să fac nici cu

prietenele mele purcelușe pe

care tata le lovește cu piciorul în loc să

le zică "bună dimineața", dar până la

urmă mie mi-a zis vreodată "bună

dimineața" mai frumos?

pentru că noi încă trăim și nu ne-am 5455

ourselves deși am încercat, am încercat

atunci când nu ne aveam unul pe altul

și poate vom mai încerca și de acum,

nu te pun să-mi promiți ca fostul tău să nu

te desparți de mine niciodată ci te pun

să-mi promiți că nu vei mai încerca să te

5455 yourself pentru că mă vei face să plâng,

iar eu sunt urât când plâng

iar eu plâng acuma

iar eu sunt urât în cinema-ul ăsta frumos

iar eu plâng și îți scriu în notițe că vreau să 

plecăm

și nu știu ce se mai întâmplă dar mă

văd afară, e 10 fără 5 minute

și ești lângă mine și lacrimile mi s-au oprit

semafoare pointless că oricum e oprită

circulația

.

panouri publicitare care fac poluare

luminoasă și din cauza lor nu putem

admira noi stelele

.

animale umane și non-umane care merg

spre casă sau ies la plimbare

.

mâinile noastre care se unesc și creează 

forma unei ciocârlii sau a unui fluture; știai 

că japonezii socotesc fluturele ca pe-o 

floare,

singura floare ce se poate mișca după

bunul ei plac,

singura floare liberă?

trecem pe lângă vitrina unei florării și ne

oprim ca să facem o poză aesthetică

de postat pe instagram, și dacă ar fi fost

deschisă florăria, poate aș fi intrat și

ți-aș fi luat un buchet de flori, sau poate

nu pentru că oamenii abuzează prea

tare de flori și acestea au început să

dispară

poate că florile au emigrat spre rai

poate că acolo mergem și noi

frunza transpirată

mi-ar cădea pe gură frunza

dacă ar sufla vântul dar e cald și eu

transpir și mă gândesc la ochii tăi pe

care nu mi-i amintesc căci de fiecare

dată când vorbeai nu mă uitam decât la

buzele pe care voiam să le ating

cu buricele degetelor, în call me by your

name sau unde ai văzut asta?

nu mi-a căzut pe gură frunza așa că am

luat eu un fir de iarbă și l-am mușcat

o muscă mi se așază pe a treia coastă

dintre șapte care-mi ies prin

piele, sau acum că m-am îngrășat două

kilograme jumate nu mi se mai observă

coastele? vasi mai trebuie să mănânci

semn că nu m-am îngrășat destul

o muscă mi se așază și

aș vrea să o alung dar îmi imaginez

cum te-ai pierde tu printre coastele mele

și ai pătrunde sub piele și nu, nu mi te

imaginez complimentându-mă ci

ținându-mi o prelegere despre corpul uman

despre cum toate corpurile sunt frumoase 

iar capitalismul ne-a impus imaginea

corpului ideal corpului sănătos corpului

bine lucrat la sală pentru a profita de noi

iar orice zici tu mă excită la fel cum

orice zice musca asta mi se pare enervant

simt transpirația cum curge la vale

peste corpul penetrat de soare

simt fiecare adiere de vânt ca pe o

palmă ce mă trezește din somn

simt centura pelviană mult prea accentuată

o simt și acum și în fiecare noapte în pat

ce fel de bărbat sunt dacă singurul os ce

mi se întărește în pat e centura pelvia..

.

.

.. sunt dezbrăcat în iarbă, cu "istoria

evreilor" lângă mine și nu știu dacă am

adormit la soare, am fost jefuit sau de

atât am nevoie pentru a trăi

cheesecake claustrofobie 

400 g biscuiti digestivi

150 g unt topit 

sunt în gară dar nu aștept trenul, ci

aștept soarele să mă topească să mă 

transforme într-o șină de cale ferată,

să mă poată călca trenul fără să mor;

te-ai gândit că dacă am fi amândoi câte

o șină de cale ferată, am fi mai aproape

unul de altul decât suntem acum și nu

ne-ar despărți decât

trenul cfr care circulă cu 30 la oră? 

600 g cremă de brânză

500 ml smântână pentru frișcă 

privesc pe geam și văd copacii, și îmi doresc

ca noi să devenim ramuri ale aceluiași

copac ce se îndoaie ușor în vânt

- vântul să fie singurul care ne poate îndoi

privesc un râu și îmi doresc ca noi să

devenim două brațe ale aceluiași

fluviu - care își îngroapă traumele în

pământul deltei înainte de a se vărsa în

ocean și a deveni o amintire

privesc o molie și îmi doresc să devenim

aripile acesteia care se apropie la fiecare

2 secunde după ce se despart

- să murim ca o molie cu aripile împreunate 

150 g zahăr pudră

100 ml apă rece 

în vagonul cușetă cu 6 paturi pentru care

am plătit 48 de lei stau în patul de sus

iar tavanul stă pe mine

dacă aș ști matematică, aș putea calcula

distanța dintre pat și tavan ca să îmi

distragă atenția de la faptul că spațiul e

prea mic, și eu am claustrofobie și încep

să         rămân              fără      aer

rămÂN            faRĂ  aER

rĂMÂn           fĂRă   aEr

NUMAIAMAER 

100 ml lapte fierbinte

20 g gelatină 

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.