
Pictură de David Weishaar
PUBLICAT PE 14 SEPTEMBRIE 2022
Noncanon - Vasi Gabriel

Mă numesc Vasi Gabriel, am 17 ani, iar dacă mă vedeți vreodată dansând prin ploaie, probabil ascult lana în căști și am un roman de-al virginiei woolf în tote bag.
anti-cronică de film
nu știu la ce film m-ai adus căci ne-a fost
prea lene să ne uităm la trailer, și chiar
dacă nu mi-ar fi plăcut trailer-ul probabil
tot aș fi venit pentru că mi-e birthchart-ul
plin de libra și nu sunt capabil să iau o
decizie. azi am luat totuși una, am
cumpărat
o sticlă de socată pentru amândoi și acum
o bem până să înceapă filmul aici la
cinema Arta, unde
Arta sunt rândurile de scaune așezate
la o distanță destul de mare ca să îmi așez
picioarele comfortabil,
Arta sunt oamenii care au venit să se uite
la un film queer despre care poate
nici nu știu că e queer,
Arta suntem noi,
Arta e nimic,
Arta nu există
începe filmul dar tot ce văd eu este viața
mea dată pe negativ, un constant exemplu
de "așa nu", pentru că noi nu ne
rugăm la biserica din sat unde ni se spune
că vom ajunge în iad ca după slujbă
să ne futem sub un cireș pe hotar
pentru că noi nu omorâm animalele, noi
înșine suntem niște animale și așa cum nu
te ucid pe tine ca să te servesc pe masa
de Crăciun, nu vreau să fac nici cu
prietenele mele purcelușe pe
care tata le lovește cu piciorul în loc să
le zică "bună dimineața", dar până la
urmă mie mi-a zis vreodată "bună
dimineața" mai frumos?
pentru că noi încă trăim și nu ne-am 5455
ourselves deși am încercat, am încercat
atunci când nu ne aveam unul pe altul
și poate vom mai încerca și de acum,
nu te pun să-mi promiți ca fostul tău să nu
te desparți de mine niciodată ci te pun
să-mi promiți că nu vei mai încerca să te
5455 yourself pentru că mă vei face să plâng,
iar eu sunt urât când plâng
iar eu plâng acuma
iar eu sunt urât în cinema-ul ăsta frumos
iar eu plâng și îți scriu în notițe că vreau să
plecăm
și nu știu ce se mai întâmplă dar mă
văd afară, e 10 fără 5 minute
și ești lângă mine și lacrimile mi s-au oprit
semafoare pointless că oricum e oprită
circulația
.
panouri publicitare care fac poluare
luminoasă și din cauza lor nu putem
admira noi stelele
.
animale umane și non-umane care merg
spre casă sau ies la plimbare
.
mâinile noastre care se unesc și creează
forma unei ciocârlii sau a unui fluture; știai
că japonezii socotesc fluturele ca pe-o
floare,
singura floare ce se poate mișca după
bunul ei plac,
singura floare liberă?
trecem pe lângă vitrina unei florării și ne
oprim ca să facem o poză aesthetică
de postat pe instagram, și dacă ar fi fost
deschisă florăria, poate aș fi intrat și
ți-aș fi luat un buchet de flori, sau poate
nu pentru că oamenii abuzează prea
tare de flori și acestea au început să
dispară
poate că florile au emigrat spre rai
poate că acolo mergem și noi
frunza transpirată
mi-ar cădea pe gură frunza
dacă ar sufla vântul dar e cald și eu
transpir și mă gândesc la ochii tăi pe
care nu mi-i amintesc căci de fiecare
dată când vorbeai nu mă uitam decât la
buzele pe care voiam să le ating
cu buricele degetelor, în call me by your
name sau unde ai văzut asta?
nu mi-a căzut pe gură frunza așa că am
luat eu un fir de iarbă și l-am mușcat
o muscă mi se așază pe a treia coastă
dintre șapte care-mi ies prin
piele, sau acum că m-am îngrășat două
kilograme jumate nu mi se mai observă
coastele? vasi mai trebuie să mănânci
semn că nu m-am îngrășat destul
o muscă mi se așază și
aș vrea să o alung dar îmi imaginez
cum te-ai pierde tu printre coastele mele
și ai pătrunde sub piele și nu, nu mi te
imaginez complimentându-mă ci
ținându-mi o prelegere despre corpul uman
despre cum toate corpurile sunt frumoase
iar capitalismul ne-a impus imaginea
corpului ideal corpului sănătos corpului
bine lucrat la sală pentru a profita de noi
iar orice zici tu mă excită la fel cum
orice zice musca asta mi se pare enervant
simt transpirația cum curge la vale
peste corpul penetrat de soare
simt fiecare adiere de vânt ca pe o
palmă ce mă trezește din somn
simt centura pelviană mult prea accentuată
o simt și acum și în fiecare noapte în pat
ce fel de bărbat sunt dacă singurul os ce
mi se întărește în pat e centura pelvia..
.
.
.. sunt dezbrăcat în iarbă, cu "istoria
evreilor" lângă mine și nu știu dacă am
adormit la soare, am fost jefuit sau de
atât am nevoie pentru a trăi
cheesecake claustrofobie
400 g biscuiti digestivi
150 g unt topit
sunt în gară dar nu aștept trenul, ci
aștept soarele să mă topească să mă
transforme într-o șină de cale ferată,
să mă poată călca trenul fără să mor;
te-ai gândit că dacă am fi amândoi câte
o șină de cale ferată, am fi mai aproape
unul de altul decât suntem acum și nu
ne-ar despărți decât
trenul cfr care circulă cu 30 la oră?
600 g cremă de brânză
500 ml smântână pentru frișcă
privesc pe geam și văd copacii, și îmi doresc
ca noi să devenim ramuri ale aceluiași
copac ce se îndoaie ușor în vânt
- vântul să fie singurul care ne poate îndoi
privesc un râu și îmi doresc ca noi să
devenim două brațe ale aceluiași
fluviu - care își îngroapă traumele în
pământul deltei înainte de a se vărsa în
ocean și a deveni o amintire
privesc o molie și îmi doresc să devenim
aripile acesteia care se apropie la fiecare
2 secunde după ce se despart
- să murim ca o molie cu aripile împreunate
150 g zahăr pudră
100 ml apă rece
în vagonul cușetă cu 6 paturi pentru care
am plătit 48 de lei stau în patul de sus
iar tavanul stă pe mine
dacă aș ști matematică, aș putea calcula
distanța dintre pat și tavan ca să îmi
distragă atenția de la faptul că spațiul e
prea mic, și eu am claustrofobie și încep
să rămân fără aer
rămÂN faRĂ aER
rĂMÂn fĂRă aEr
NUMAIAMAER
100 ml lapte fierbinte
20 g gelatină
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.