
Pictură de Yuko Shimizu
PUBLICAT PE 25 NOIEMBRIE 2022
Noncanon - Larisa Irimeaș

Mă numesc Larisa Irimeaș și am 16 ani. Folosesc scrisul drept o încercare de autocunoaștere și ador să petrec timp alături de motanul meu.
integrarea noastră
lasă vlăstarele să creeze ruptura pe care o cauți cu atâta înflăcărare
prin mărirea fontului, a congestiilor, a dualității
cunoscută de cârceii de dinainte să poți mesteca
cu gura închisă,
vreo urmă de empatie în toată carcasa ta meschină.
mă tăvălesc în preconcepții destinate altora
neadaptată complet schimbărilor climatice
voalată, impersonală, fixistă
prin râvnă și neascultare
ne închidem tot mai mult
( mie, îmi, mi-, pe mine mă)
doare cel mai tare.
Diferențe
Discrepanțe
Decepții
rămân neatinsă în toată mulțimea unui alt prospect
în podul palmei
îl țintesc cu multă empatie, ceai cald, miros de lămâie.
dai cu piciorul și te simți ca acasă
la secția de maternitate
colț cu boli infecțioase
firicele dense se scurg de pe mânuși
în prima mea zi cu fluturi în stomac/ viermi intestinali
în primii ani de neacceptare
urmează adevărul rostit tot de un copil înalt
urmează integrarea pe care o așteaptă
toți.
stagiunea finală
izbucnesc cu accesele tot mai grave de nemulțumiri la purtător
traversez strada, mă uit de minim două ori
stânga-dreapta
să nu mor tot ca o provincială.
îmi implodează tot refluxul de informații acumulate
în procesul de existență rariefată, exclusă, nevorbită
eu nu te nimeresc niciodată.
Întârzierile tale să îmi ghideze gradual pașii pe jos
în răsuflarea gâfâită
deasupra unui trafic contrar normelor
toți ne retragem pierduți pe lângă obiceiuri socotite cu gravitate,
întrerupte doar de o siguranță a schimbării
în ceea ce văd, aud
ești tu domnul principal
cu iz de figură comică sau mare domnitor.
râd pe înfundate doar în capul meu
unde se deduc ideile tale mult prea parșive
pe care le scot din context.
te azvârlesc cât colo, te reduc la o simplă literă
prin care îmi ard obrazul cu noile guri
ce îți rostesc languros numele complet, adresa, numărul de telefon,
unde, ce și cum dregi tu
planul măreț
să ne pui pe hartă în gesturi cartonate
profund izbăvite de trecerile tale
în extrovertire, pervertire, creștere atemporală.
într-o scurtă biografie răsari tu cu vechile deschideri largi,
lungindu-ți ambii umeri mă cuprinzi, îmi îndrepți spatele
cu gesturi părintești îmi mângâi firele
ieșite din matcă.
mă timorez, fug înăuntru și îmi iau apărarea doar când tu mă condamni
cum schimbi banca și îmi eviți privirea acuzatoare pe holuri
mă îngustezi, mă pui la zid, mă duci destul de departe
când rânjești sinistru jumătate din istoria produsă de cinci cuvinte
se strecoară sub mici rostogoluri
unu-doi-trei
mult prea mult, din nou.
îți rostești poezia cu pauze lungi, cu ochii fugind printre litere
îmi rup la rând miezul palmelor, smulg sprâncenele
din rădăcină.
mă urâțesc ca o constantă reamintire
(a celor cinci-cinci-cinci cuvinte)
în sforțările tăcerii te cuprinde vidul ce curge prin ai mei ochi
te fixez în haos, în mijloace de a te descrie
continui să citești, îți muți ochii, te ridici puțin, mâna tremură,
literele defilează pe hârtia asudată de transpirație, apeși tot mai puternic
liftul din care ai ieșit pregătit să urci la 5.
continuă să citești: molatic, șubred, apatic.
un disc veninos urcă treptele.
un ultim tremurat, o crăpătură pătrunde în orgoliul
unui copil rahitic.
te freci la ochi instinctiv și dispare
regele se închină
scalpând jumătate din publicul mut.
amor vincit (nada)
ne îndreptăm luminos
furia se pierde, liniile se despică
părul se pierde în perie
nu se mai poate vărsa în cadă
cheltuieliile noastre se finalizează
sub marmură ne ducem împreună
șiroaie, șiroaie
nu ne despărțim nici când plătim.
delicatețea din noaptea de octombrie
liniștea și durerea părăsindu-ți corpul
respir în plus
mânânc oxigen în plus
(îți păstrez și ție)
cum nu te-am putut strânge
pătrunzător, violent, brusc:
corp inert cu buze vineții
noaptea sper să mă ajuți să îmi mut mobila
în secret.
o viespe pe care o păstrez
în memoria ta.
trupul ți-l țin închis
pe când te-am zidit
sper să pot alerga
sper să pot fuma
sper să nu uit
tot sper să nu îmi mai duc zilele
ca pe o povară
când e gata te mai zbați puțin
nu te pot lăsa
nu acum
te sun
te sun
te sun
mâinile lor mă trag
nu accept nimic din ce nu pot controla
să izbesc și eu
să crape inima-n mine
să ne reunim.
Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.