Noncanon - Clara Bauer

un nor miroase a

hârtie creponată a

penarul de creioane noi a

fermoarul ghiozdanului plin cu

manuale caiete pe jumătate

și lingura de lemn la prânz

nodurile stomacului mânecile

ude la rugăciune sub masă

în mâini implorând un

sfârșit al meu sau al

altcuiva care ține

calculatorul în casă

neputința se strecoară în

memoria mușchilor feței

căutăm să repetăm aceleași

mișcări ale glandelor

lacrimile și secrețiile dau

de gol o dorință adânc

ascunsă de cei mai mulți

să curgă din nou

când m-ai adus aici încă mai zburau

cicadele asurzeau plânsul vecinilor

de ce mă primesc tocmai

acum nu mai zbiară ceainicul

spart și absența sunt singurele

amintiri în care am pășit

ghidul a dispărut dupa colț mă

întreb dacă a venit nesilit sau

l-am adus noi prin puterea

necuvântătorului plin de spaimă

o cutie de chibrituri e tot ce-i

lipsește în jungla de biți și flori

carnivore în care ascultă viitorul

în miezul castanelor

alunec și alunec și alunec

prin oglinzi straturi multe

mângâie firele dezleaegă cătușele

din pahar se bea vinul

devine flacăra suprapusă de

apa din fântâna ce-a crescut

în mijlocul dormitorului

tentaculele formează un registru

răsfoitul se face doar cu mâna

stângă spre deapta spre centru

apoi poți sa strigi cuvintele

strecurate prin sita craniană

la ovulația speciei se potriveste

când femela primește în pori curge

argintul viu ademenește

sămânța mângâie

când nu iese din colivie

virtuală puterea creează

căminul umple sânii

întregul ocean vibrează vibrează

razele pătrund adâncul

creaturile se hrănesc

se-nmulțesc

iubirea celui din mijloc

în fiecare dimineață mă trezesc pe Pluto și

ascult cum îmi ninge abundent peste față

gurile astupate de dorul de casă

nările alungă stropi înghețați

mâinile sapă de zor undeva undeva

să găsesc paharul argintiu au nevoie

să le aduc paharul gol l-au uitat

să le arăt cum se golește dorința

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.