Alina Pietrăreanu

Îmi e teamă de un început de an nou, așa cum nu mi-a fost până acum. Acum doi ani a început cu o pandemie, acum un an cu un război la graniță. Dacă mi-ar spune cineva drag că se teme de ce ne va rezerva începutul anului care vine, i-aș spune să stea liniștit, că până și la păcănele îți pică uneori câte o specială, altfel nu ar mai continua nimeni să joace.  Dar mereu e mai ușor să îi încurajezi pe ceilalți decât pe tine însăți.

Colectivul nostru începuse 2022 entuziast. Restricțiile aproape că nu mai existau deloc, așa că hotărâserăm să dăm startul unei noi grupe de Performance Writing, cursul de actorie și scriere creativă pe care îl țin de câteva ori pe an. Publicam poeme și proze în Noncanon (Sara Pongrac, Carla Cerda, Diana Maria Talida, Andrei Gogu), cronici (George Mihalache, Andrei Peptine, Florin Rădulescu), traduceri (Alina Pietrăreanu și George Ciucă). Începutul cursului de Performance Writing se apropia și, într-o dimineață, m-am trezit și am aflat că e război în Ucraina. Dintr-o dată, nimic din ce făceam nu mai părea real. Singura realitate era că la Gara de Nord coborau din trenuri zeci de oameni care fugeau din calea bombelor. Două săptămâni mi-am purtat inutilitatea pe străzi ca pe căciula rusească din blană de vulpe primită de la mama de Crăciun. 

Am amânat cursul și am așteptat, ca noi toți, sfârșitul lumii. Pe telegram, pe twitch, pe facebook, pe instagram, pe podea plângând. Dar, ca de fiecare dată, lumea a continuat. Apoi lumea a început să uite. Singurul sens pe care l-am găsit și noi a fost să continuăm. Am hotărât să începem cursul de Performance Writing. Am avut niște cursanți minunați (Cosmina Croitoru, Ana Maria Lata, Teodora Vasilescu, Elena Vlad, Daniela Vlad, Mihai Ghidoveanu, Andreea Vlădunică), alături de care am lucrat intens și am construit prima mea (și a lor) instalație performativă cu temă socială: Degete Vinete - un performance despre hărțuire.

Am scris primul proiect la AFCN cam în aceeași perioadă, pe care l-am picat, dar cu o notă foarte bună. Ne-a dat speranțe. Am hotărât să încercăm din nou, în toamnă. Ne aștepta o vară incertă, așa că am plecat în vacanță în primăvară. Aș putea să scriu cândva un ghid de cum să călătorești mult cu bani puțini fără să fii influencer, poate chiar aș putea face bani din asta și să nu mai fiu nevoită să respect nimic din ghidul meu. Cert e că am ajuns în Portugalia, alături de George. 

Într-o zi ne plimbam printr-o pădure uriașă dintr-un colț al Lisabonei și vorbeam despre clișeul „întoarcerii la natură” și despre fetișizarea naturii, ca și cum e ceva separat de lumea noastră și că ar trebui să alegem între civilizație și natură. Ceea ce ni s-a părut în primul rând fals, și în al doilea rând, dacă ar fi așa, ar fi deja o luptă pierdută pentru natură. În loc de alegere, ni s-a părut mai potrivită integrarea. Dacă vrem să supraviețuim, ar trebui să ne integrăm mai bine în natură, nu să ne îndepărtăm. Dar fără să renunțăm la tehnologie și confort. Să avem o privire mai colaborativă între toate. Iar noi, ca artiști, am putea căuta moduri de a crea artă și comunități care să aibă la bază această colaborare. Așa au apărut mugurii ideii din spatele festivalului de arte performative Ecosistem.

Când ne-am întors, am realizat că dacă vrem să facem festivalul în vara asta, nu avem timp să aplicăm pentru nicio finanțare. În mod normal, asta înseamnă anularea sau amânarea proiectului. Dar, pentru prima dată de când am creat această asociație, am simțit că am găsit o direcție clară. Alături de disertația mea în feminism și artă politică, de Gândirea Ecologică a lui Timothy Morton, discuția din pădure și discuțiile care au urmat ne-au făcut să nu ținem cont de regulile nescrise ale domeniului și să ne apucăm să facem prima ediție a festivalului fără niciun ban. 

În două luni și în două persoane plus câteva ajutoare am pus la cale un festival de trei zile, cu trei ateliere, un eveniment de storytelling, două de poezie, un concert și un performance itinerant prin centrul Bucureștiului, desfășurate în 6 locații fizice plus online, cu peste 50 de artiști invitați și peste 400 de spectatori.

Am gândit întâi structura festivalului, cu ateliere plus evenimente, am gândit formate de evenimente care să aibă la bază performativitate și teme sociale, ne-am gândit la artiști care ne plac, apoi: am căutat locațiile care să ne susțină ideea și să ne găzduiască gratuit, am explicat artiștilor invitați situația, am rugat-o pe prietena mea arhitectă, Teodora Vișoiu, să ne facă un afiș bombă, am contactat reviste și publicații care ne plac să ne fie parteneri media, am dat interviuri, am făcut copywriting, graphic design, am pus afișe prin oraș, am făcut call-uri de voluntari, am vrut să renunțăm, am continuat, am făcut festivalul, am plâns duminică seara de fericire și uluire că toate astea chiar s-au întâmplat, am dormit două zile după, am promis că vom continua și că vom crește („împreună cu tot ce ne înconjoară”).

Pe această cale, vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați, alături de fiecare dintre voi s-au pus bazele unui fenomen care sper să continue și să prindă viață cât mai benefic și frumos. Vrem ca Ecosistem să fie, pe lângă un festival, un mod de a înțelege o comunitate, de a crea și de a trăi alături. 

După festival, a venit sesiunea de toamnă la AFCN, unde am depus din nou proiectul de la începutul primăverii și, de data asta, l-am luat. O să anunțăm în curând detalii despre el, e o mare surpriză pe care o coacem de vreo 2 ani. 

Între timp, am mai făcut un modul de Performance Writing unde am mai întâlnit niște oameni extraordinari (Ana Zambori, Alexandru Stoienescu, Andreea Ban, Bianca Motroc, Emilia Voicu, Maria David, Ana Maria Petroșca) am creat o grupă de avansați cu foști cursanți, alături de care am lucrat două luni bazele metodei View Points și pregătim cât de curând un performance, am creat newsletterul Șangri-La, am pornit alături de Florin Rădulescu aka Țumi o nouă rubrică pe site, numită Underground Glimpse, unde tragem cu ochiul în lumea artei tinere din România, sau cum ar spune unii mai pretențioși, tragem cu ochiul la viitorul artei (până acum: Ana Popa, Diana Pătrașcu), am publicat în continuare Noncanon (Nicoleta Șimon, Vasi Gabriel, Șerban Mark Pop, Clara Bauer, Ioana Bojincă, Larisa Irimeaș, Carla Boboc, Daniela Calalb).

Ne pregătim de noul an, de noile proiecte și de Ecosistem 2023. În urma unui open call, am strâns o echipă de oameni super tari, hotărâți să lucreze alături de noi la festival. Avem planuri mari, rămâneți pe zonă că vă pregătim multe surprize. Câteva cuvinte cheie: internațional, politic, performativ, crowdfunding, comunitate, experiment, global worrying.