fotografii de Andreea Dorobăț

PUBLICAT PE 30 IULIE 2021

Noncanon - Victor Horațiu Troșan

Victor Horațiu Troșan are vocea unui anonim identificabil doar prin codul de bare imprimat pe piele de către societate. Capitalismul îl alienează nu doar pe el, ci fiecare obiect și spațiu până în punctul în care totul devine de nerecunoscut de-a lungul izolării sale într-un sat pustiu, unde totul se descompune, sau a sufocării în atmosfera urbană, plină de experiențe mizerabiliste. – George Mihalache

Salut! Mă cheamă Victor, am 16 ani și sunt din Cluj. Încerc să citesc cât de multă poezie contemporană și uneori mai reușesc să și scriu.

să te stingi încet la gura sobei ?

 

Oricine m-ar putea ajuta

stă ascuns într-un loc secret

dintr-un oraș secret

și toate sunt prea departe

pentru a stabili o conexiune

cât de cât stabilă.

            Ceața acoperă

            toate formele de viață

            și

            toate formele de relief

            falsificând o singurătate penibilă.

Cu ochii în televizor

cu televizorul în cameră

cu camera în casă

izolat—mori dracului de frig

și nu faci foc doar pentru tine.

            De undeva dintr-un deal

            îmi imaginez că iese fum

            cineva poate umblă la sobă,

            are musafiri.

Oricum totul se întâmplă atât de repede

într-un timp atât de străin încât nimeni

nu se mai obosește să-l numere.

            Refuzi să mai percepi natura

            și ea refuză să te mai perceapă

            aveți în comun

            starea de degradare

            și ura de sine.

Ai aflat Adevărul absolut:

toate ființele tind

spre neființă

și

spre o autodistrugere

programată de Muma Pădurii.

            Pe alt deal

            o cruce

            și pe cruce

            un om.

Într-un final au dispărut cu toții

și e gol terenul de fotbal,

            îm

le                     pre      

ri                     ju

            ră

hărți cu mari întinderi de alb.

Întinderi în care mecanismele empirice

nu-și pot executa simplele procese cognitive.

Satul, râul, oamenii din curți, ciurda, casele colorate,

sisteme care operează

cantități uriașe de informație.

Nu mai iese fum din deal

și crucea e goală.

            Câte emoții încap în același corp,

            în aceeași cameră, în același borcan

            cu insecte în hibernare?

anti-reclamă

 

ai o dată de expirare pe

mâna stângă

și un nume pe care nimeni

nu și-l amintește

 

practici un fel de

meditație improvizată

așteptând o epifanie

e trafic și întârzie—

mizeria și complexitatea

orașului în care după 16 ani

încă ești turist—

e trafic și nu mai vine

OK

 

mantra „nu sunt un membru

            productiv al societății”

îți e deja în organism—

urăști capitalismul

și nu te învinovățesc:

o pădure cu ziduri

animale care merg pe benzină

ecosisteme mutate

pe rafturile de la

supermarket

 

nu, vaca nu dă lapte

îl cumpără

Cooperare

 

uniunea schimbărilor

și exemplu

amenințarea egalitatea

pedeapsa bunurile

drepturi climatice

întâmpină un om

liber într-o comunitate

prestatală sunt în capitală

dar unde mai exact

într-un spațiu colectiv

dar unde mai exact

într-un bar

dai tot clorul pe gât

și mai ceri un rând

apoi intri în casă

și nu mă privești

mi-ai spus cândva

că îți aduc prea des

aminte de tine

într-o tinerețe imediată

m-ai rugat să tac

ai tăcut și tu

încă taci—

 

după ce te-ai oprit din strigat s-au mai auzit o perioadă vocile închise în CD-uri cu muzică rock—au tăcut și ele.

____________________________

Aici poți trimite texte scrise de tine, fie că sunt poezie, proză scurtă sau fragmente. Mai multe detalii pe Noncanon.