Ilustrație de Jeff Simpson
PUBLICAT PE 07 Decembrie 2021
7 poeme de Andrea Bajani
Andrei Peptine
Traducere
Andrea Bajani (1975, Roma) este unul din cei mai renumiți scriitori contemporani italieni, traducător, jurnalist – colaborează cu mai multe ziare atât din Italia, cât și din străinătate – și profesor la Rice University din Texas. La doar cinci ani de la debut, a atras atenția pe plan global prin romanul Se consideri le colpe (2007 – tradus în 2011 de Ileana Bunget și Smaranda Bratu Elian cu titlul De vei lua aminte la greşeli), povestea unui tânăr italian care petrece o perioadă de timp în Bucureștiul anilor ’90. După numărul remarcabil de romane publicate în două decenii de activitate literară, în 2017 a debutat în poezie, cu volumul Promemoria. Anul acesta i-au apărut încă două cărți: Il libro delle case (a ajuns în etapa finală la Premiul Strega și a fost nominalizat pentru Premiul Campiello, două din cele mai prestigioase premii literare din Italia) și al doilea volum de poezie, Dimora naturale. Poeziile traduse mai jos fac parte din cel mai recent volum al său, Dimora naturale / Habitat natural (2020).
3.
Fie binecuvântate muștele pictate
în pisoare: sunt un exercițiu facilitat
de întreținere a speciei, diptere
din ceramică oferite instinctului omului
vânător, țintă așezată în mijlocul
albului ca eșecul să fie imposibil.
E o formă de natură furnizată de o firmă:
dacă se va decolora, prada va fi înlocuită.
8.
Săptămânile acestea toată lumea vorbește
despre caracatițe, ar avea avantajul
unui creier nelocalizat,
distribuit peste tot. Credeam
că suntem singurii care au defecte,
condamnați de masa cerebrală.
Sunt oameni într-un stadiu terminal:
ticălosul s-a metastazat.
13.
Pescărușul acesta, de exemplu,
care aduce marea pe terasă.
Care-i atrocitatea, mă întreb,
uitarea mea, a ignora
cât de departe e litoralul, sau
derutarea lui, a crede
că un bloc din anii cinzeci
e propriul habitat natural?
16.
Cine ne-a numit bipezi a făcut-o cu rea credință,
vorbea doar pentru a-i convinge pe copii
să se ridice, să fie luați de mână.
Nu-i da crezare, se vede de la distanță
că ce facem noi este doar echilibristică,
e o planare care începe la un an
și jumătate, e o ispravă moderată.
Apoi, epuizați, ne întoarcem în patru labe.
35.
Din multele moduri de a trece timpul
preferatul meu e să stau singur
într-un bar sau restaurant.
Mă relaxează să mă reduc la privirea pură
să dispar în peisaj, să observ
dialogul picioarelor sub mese,
podelele, ce fac viețuitoarele
în timp ce pământul se rotește
37.
Când pot, intru la farmacie
mă opresc adesea în fața rafturilor
într-un fel de contemplare.
Mă liniștește, în fond, că există
un magazin cu unelte pentru
a repara durerea speciei,
prețul să fie clar, cât costă
dorința de a deveni mai puțin oameni.
48.
Era scris în ziarul de azi dimineață:
vom petrece Anul Nou în spațiu
la șașe mii de miliarde de metri de la pământ.
La miezul nopții vom ajunge la cel mai
îndepărtat corp ceresc, printre planete pitice,
întuneric și lipsa absolută a oamenilor.
Șampania, la hotarele sistemului
solar, va determina dispariția noastră.
Andrei Peptine