Ștafeta independent.2020 - Fabrica de Pensule

Clujul nu ne mai lasă să plecăm, aproape că ne-a devenit cămin. Rămânem în Cluj pentru și mai multe povești din sectorul cultural independent. 

 

Ajungem la Fabrica de Pensule și aici aflăm retrospectiva ultimilor doi ani. Din interviu, înțelegem că în acest moment sectorul cultural independent este extrem de vulnerabil pentru că oamenii lui au ajuns la un grad de extenuare foarte ridicat. Finanțările sunt din ce în ce mai puține, numărul asociațiilor crește de la an la an, iar o pandemie este fix ce lipsea ca să producă un haos general. 

Oamenii din independent luptă, dau dovadă de curaj și voință, se adaptează vremurilor pandemice, dar asta nu înseamnă că n-au nevoie de ajutor, adică de fonduri, adică de mai mulți bani băgați în Cultură. 
Faptul că aceste spații se luptă să supraviețuiască de doi ani de zile, nu înseamnă că sunt dispuse s-o facă la nesfârșit.

​

Timp de nouă luni am luat contact cu foarte multe spații independente din România și toate zic același lucru: „Avem nevoie de ajutor!”.

 

​

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?

 

Simina Corlat: În 2020 intenționam să ne concentrăm mai mult pe noua direcție pe care și-o însușește organizația (cea a rețelizării, a unei colaborări mai strânse cu zona insituțională și cea de dezvoltare profesională a artiștilor locali) prin intermediul unor proiecte și colaborări naționale și internaționale: ateliere, rezidențe naționale și internaționale, expoziții în colaborare cu instituții din Cluj (Grădina Botanică, Muzeul de Istorie etc.), expoziții în alte orașe în colaborare cu parteneri naționali, stagiune internațională etc.  Am reușit să le facem până la urmă, dar toate proiectele au suferit întârzieri majore din cauza pandemiei (majoritatea activităților au avut loc în toamna anului 2020 ceea ce a dus la un nivel de epuizare al echipei și artiștilor foarte ridicat și la o suprapunere de evenimente culturale în medii foarte diferite ( online sau live) care nu au făcut decât să confuzeze publicul.

 

 

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

 

S.C.: Prima dată ne-am gândit la ce înseamnă acest lucru pentru susținerea spațiului (de birou și de evenimente) și a echipelor de proiect. După ce am găsit soluții pentru aceste două situații, următorul gând a fost: cât putem aștepta până putem lua o decizie de cum derulăm proiectele?

 

 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

S.C.: Unele activități s-au derulat online, fiind adaptate la acest mediu împreună cu artiștii care au reușit să găsească soluții în acest sens. Alte activități s-au putut desfășura în spațiul liber, foarte puține fiind cele desfășurate în sala de spectacole.

 

 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

 

S.C.: Da. Luna octombrie 2020, când aveau loc răsturnări de situație de la o săptămâna la alta și era practic imposibil să prevezi orice. Deoarece restricțiile erau schimbate atât de repede și fără sens, am ajuns să modificăm activități și să le comunicăm și cu 2 zile înainte de începerea evenimentelor. De asemenea, a fost și perioda în care cazurile de îmbolnăviri erau în creștere accelerată, lucru care ne-a ridicat și mai mult gradul de anxietate în echipă și ne-a destabilizat la nivel emoțional, ceea ce, combinat cu schimbările constante de situație, ne-a dus pe toți în situații din care simțeam că nu mai putem ieși.

 

 

 De unde a venit realul ajutor?

 

S.C.: Din partea colegilor. Atât de echipă, cât și din domeniul artistic independent. Au fost multe situații în care fără empatia și solidaritatea celor din jur nu am fi supraviețuit, cel puțin din punct de vedere emoțional.

 

 

Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?

 

S.C.: Din păcate, fiind atât de prinsă în vârtejul schimbărilor permanente de situație și în încercarea de a adapta în mod constant proiectele și activitățile organizației, multe evenimente au trecut pe lângă mine și nu am reușit să le vizionez.

 

 

 Dacă teatrul independent românesc ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

 

S.C.: Sunt ca sarea în bucate. Nu știi că ai nevoie de mine până nu lipsesc cu desăvârșire.

 

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru Fabrica de Pensule?

 

S.C.: Deși puțin forțat de context, 2020 a fost un moment bun pentru a face o pauză de reflexie internă și pentru a ne racorda mai bine la nevoile pe care le avem ca organizație și resursele reale pe care le deținem, în raport cu dimensiunea propriilor proiecte. Fiind forțați să ne oprim pentru scurt timp dintr-un ritm extrem de alert și epuizant, am reușit să ne facem o imagine de ansamblu mai clară despre cine suntem și ce ne propunem pe viitor.

 

 

 Cum a fost anul 2021, în schimb?

 

S.C.: Mai bun și mai rău decât 2020, în funcție de perspectiva din care privim lucrurile. Mai bun, deoarece am avut o mai mare libertate de mișcare (având mai puține restricții în prima parte a anului, am reușit să ne facem proiectele în condiții mai apropiate de normal); mai rău pentru că se resimt puternic efectele haosului de anul trecut, atât la nivel de finanțări (mai puține și mai mici ca în ceilalți ani), cât și la nivel de epuizare fizică și mentală a echipei și a colaboratorilor, care duce și la o scădere a nivelului de satisfacție și entuziasm a acestora.

 

 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?

 

S.C.: Orice forme ar putea lua pe viitor, sper să oglindească în continuare societatea în care trăim și să fie și mai critic cu privire la aceasta. Rolul acestuia este să provoace, să deschidă dialoguri și să aducă pe masă subiecte mai puțin comfortabile, pentru a le propaga către un public mai informat și mai conștient de ce se întâmplă în jurul său.

 

 

ȘTAFETA

 

 Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.

 

S.C.: Create.Act.Enjoy

​

Mulțumesc, Simina Corlat, coordonator program arte performative la Fabrica de Pensule!

 

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

​

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

​

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.