
PUBLICAT PE 27 APRILIE 2021
Ștafeta independent.2020 - Yorick Studio
Un articol de Anamaria Feraru
Ilustrație de Daniela Banciu
HAMLET: Vai, bietul Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1.
Azi ajungem într-un oraș drag mie, Târgu Mureș. Eu îl văd ca pe unul dintre cele mai primitoare orașe din România. Tot aștept să treacă pandemia ca să pot să-l vizitez.
În Târgu Mureș, pe Str. Avram Iancu 2, îi găsim pe cei de la Yorick Studio, care anul ăsta sărbătoresc 16 ani de activitate.
Ajutată de Google translate, aflu de pe site-ul lor că totul a pornit de la o idee, de-a face teatru experimental. Apoi ideea s-a transformat într-un atelier pentru a aduna la un loc planurile și discuțiile lungi ale echipei, din miez de noapte.
Spațiul alternativ nu întârzie să apară, iar Yorick Studio prinde viață ajungând la public. Invers de ce se întâmplă cu bufonul Yorick al lui Will Shakespeare.
Nu am încredere totală în Google translate așa că mă opresc aici cu oferitul de informații și hotărăsc să le fac o vizită când ajung în Târgu Mureș pentru a afla tot ce mă interesează de la sursă.
Că în România există teatre independente maghiare, pentru mine a fost o noutate. Vezi și Ștafeta independent.2020-Váróterem Projekt. Mă bucur că am aflat lucrul ăsta și că am ajuns în comunitățile maghiare unde se face artă.
Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?
Sebestyén Aba: Pandemia ne-a prins chiar în mijlocul unui turneu național (finanțat de către AFCN) cu spectacolul Dispariții de Elise Wilk. Ne-am propus să facem o serie de zece spectacole, dar am reușit să facem până la data de 16 martie 2020 numai patru spectacole: la Brașov, Sighișoara, Mediaș și Cluj Napoca. În tomnă am mai reușit să facem un spectacol cu public la Oradea, dar restul spectacolelor au fost anulate în toate orașele.
Anul trecut am împlinit 15 ani de activitate și ne-am propus să organizăm o microstagiune festivă, un mini festival cu cele mai îndrăgite spectacole ale Studioului Yorick și cu spectacole invitate din zona independentă, cu un concert , cu workshopuri și expoziții... Am fost nevoiți să regândim implementarea acestor proiecte cu destul de multe compromisuri.
Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?
S.B.: Replanificare, reorganizare...
Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?
S.B.: În prima fază am sperat că starea asta nu o să țină mult, dar când ne-am dat seama că situația este mult mai dramatică, am început să experimentăm și să ne mutăm activitățile în spațiul online. Astfel, cele cinci spectacole rămase din turneu, toate spectacolele ale microstagiunii și concertul Contemporanii au fot difuzate pe pagina Facebook și canalul YouTube al Studioului Yorick.
A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?
S.B.: Da, când ne-am dat seama că nu putem să realizăm spectacolele și proiectele pentru care am primit finanțare în condițiile în care ne-am propus și pentru care am avut deja contracte semnate.
De unde a venit realul ajutor?
S.B.: Ajutorul a venit din partea finanțatorilor în primul rând – în cazul nostru Administrația Fondului Cultural Național, Fundația Bethlen Gábor din Ungaria și Primăria Municipiului Tîrgu Mureș – care au acceptat modificarea bugetelor inițiale și implementarea proiectelor în spațiul virtual. Desigur am avut susținere și din partea prietenilor, a simpatizanților și din partea publicului Studioului Yorick.
Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?
S.B.: Da, am văzut câteva spectacole foarte importante care – cu toate că majoritatea au fost filmate cu scopul arhivării și nu a distribuirii pentru publicul larg - au avut impact asupra mea și am avut ce învăța din ele.
Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?
S.B.: Omul propune, Dumnezeu dispune!
A trebuit să învățăm și să conștientizăm să fim întotdeauna deschiși și flexibili la noi modalități de comunicare și exprimare artistică.
Dacă teatrul independent din România ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?
S.B.: I will survive!!!
Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru Yorick Studio?
S.B.: Aprofundarea sentimentului de empatie și toleranță față de semenii noștri.
Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?
S.B.: Eu cred în continuare într-un teatru viu, profund, deschis și sensibil la problemele sociale care ne înconjoară, în același timp flexibil și deschis la noi experimente în ceea ce privește modalitățile de exprimare.
Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?
S.B.: În prezent ne pregătim pentru o nouă premieră pe 5 mai cu spectacolul ’89 octombrie, o adaptare scenică făcută de Barabás Olga după romanul Voiam să mă răscol cu voi al lui Bódi Attila, în regia lui Sebestyén Aba.
Lucrăm la finalizarea textului comun scris pe tema #metoo de Elise Wilk, Székely Csaba și Dálnoki Réka. Premiera spectacolului o plănuim pe la mijlocul lunii august. Lucrăm la o nouă ediție a proiectului și sperăm ca în toamnă să putem ține un concert cu orchestra cu melodii inspirate din versuri scrise de poeți contemporani români și maghiari, compuse și orchestrare de compozitorul Cári Tibor.
ȘTAFETA
Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.
S.B.: Teatrul 3G dinTîrgu Mureș.
Mulțumesc, Sebestyén Aba - directorul Yorick Studio.
Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.
Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.
Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.