PUBLICAT PE 30 MARTIE 2021

Ștafeta independent.2020 - UNTEATRU

Un articol de Anamaria Feraru

Ilustrație de Daniela Banciu

Plecăm de la Teatrul de Artă și o luăm la pas până ajungem pe Strada Sf. Apostoli 44, la familia UNTEATRU.


Pe drum mă gândesc la ziua Teatrului pentru că tocmai ce l-am sărbătorit pe rețelele de socializare.

 

Domnul T a împlinit mulți ani. A avut câte ceva de zis de-a lungul existenței noastre. Indiferent de război, ciumă sau cenzură, a luptat să supraviețuiască la fel ca noi. Atât de în vârstă este acum, încât mă întreb dacă se mai recunoaște când se uită în oglindă.

Revenind la meseria de mesager pe care mi-am autodistribuit-o.


Tot căutând informații despre UNTEATRU, descopăr că acesta semnează un manifest. UNTEATRU cere construirea unei generații de artiști cu dureri și frici comune care să privească cu iubire și determinare. O  generație tânără care să-și descopere identitatea pășind lucid pe unde s-a tot bătătorit de-a lungul timpului.

Să ne ocupăm cu făcutul în timp ce aflăm ce s-a mai făcut. Avem nevoie de propriile descoperiri ca să putem cere oamenilor să fie atenţi la lucrurile pe care le avem de spus.

 

Această generație să ne vorbească acum, când teama îi atârnă greu deasupra capului. Să-și găsească un motiv să lupte și să pună stop așteptării.
 

E devreme. E prea devreme... Asta am spus şi ieri, asta voi spune şi mâine. Mă trezesc brusc milioane de gânduri şi de întrebări, cafeaua e prea amară, ea se îndulceşte pe măsură ce descopăr răspunsuri, dar şi noi întrebări. Lumea începe să se ordoneze.

 

Și nu în ultimul rând, o generație care să-și adune publicul nu pentru a-i cere aplauze patetice, ci pentru a comunica real cu el, dintr-o necesitate venită din ambele părți.

 

 

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?

Alexandra Scînteianu: În 2020, unteatru a împlinit 10 de activitate, așa că pandemia ne-a găsit lucrând intens la o ediție aniversară a festivalului de teatru, muzică și prietenie ,,Zilele unteatru’’. Începuserăm să programăm evenimente speciale, cu invitați de pe scena internațională, iar până la finalul anului, plănuiam să lansăm la unteatru 10 noi spectacole. Publicul devenise din ce în ce mai numeros, toate spectacolele noastre se jucau cu casa închisă și ne aflam în plină expansiune. Am reușit să ne adaptăm noului context și am sărbătorit 10 ani de unteatru în aer liber, cu 10 zile de spectacol, înconjurați de iubitori de teatru. 5 dintre cele 10 premiere programate în 2020 au avut parte de o întâlnire specială cu publicul, iar în portofoliul unteatru au intrat noi proiecte, la care nici nu ne gândeam până în luna martie. N-am renunțat la planurile noastre. Ele doar au trecut printr-un proces de transformare. E în ADN-ul nostru să nu renunțăm.

 

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

A.L.: Primul lucru la care ne-am gândit a fost că trebuie să găsim o soluție pentru a continua. Nu doar pentru că unteatru este un proiect independent care de 10 ani se susține, majoritar, din vânzarea de bilete, ci și pentru că din familia unteatru fac parte numeroși artiști pentru care, spectacolele în care joacă, reprezintă unica sursă de venit. Iar dincolo de asta, aveam o promisiune și o datorie față de întreaga noastră comunitate de spectatori: aceea de a-i păstra aproape. Gîndul de a transmite live, din sala unteatru, spectacolele programate în luna martie, a venit chiar în ziua în care autoritățile au anunțat suspendarea activității teatrelor. Am avut câteva zile la dispoziție să construim infrastructura necesară transmisiunilor și le suntem recunoscători tuturor celor care au acceptat să fie parte din nebunia noastră, să ne susțină, să ne devină colegi de platou și mai presus de toate, prieteni.
 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

A.L.: În doar câteva zile am pus la cale un mini-studio de producție. Am început să transmitem live, din sala unteatru, spectacolele programate până la finalul lunii și să ne desfășurăm întreaga activitate online. Răspunsul publicului a fost copleșitor. Ne urmăreau români din toată lumea, care ne trimiteau imagini din propriile sufragerii, unde întreaga familie aplauda la finalul transmisiunii. Am transmis spectacole vreme de câteva luni, până s-a născut ideea proiectului unteatru cinematic. Concret, alături de prietenii de la Homemade Agency, care ne-au ajutat pro-bono cu partea de programare, am lansat prima platformă VoD de teatru independent din România. Apoi, pe timp de vară, am început să jucăm în aer liber. Am organizat ediția  aniversară a festivalului Zilele unteatru în parcul Herăstrău, unde au venit să ne urmărească aproape 2000 de spectatori în 10 zile. Am încercat să rămânem cât mai prezenți, atât în online, cât și offline, făcând ceea ce iubim cel mai tare.
 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

 

A.L.: Traversăm în fiecare zi astfel de momente. Situația teatrelor independente nu era tocmai roz nici înainte de pandemie. Lipsa resurselor și problemele financiare cu care ne confruntăm s-au amplificat în această perioadă, devenind principala sursă de îngrijorare și nesiguranță.
 

 

 De unde a venit realul ajutor?

A.L.: Din toate părțile, mai puțin de-acolo de unde ar fi fost firesc să vină. Colegii noștri artiști, publicul, prietenii unteatru, companiile private și reprezentanții media au încercat să ne ofere o mână de ajutor, fiecare prin maniera proprie. Iar asta a contat enorm, probabil fără ei, activitatea unteatru de anul acesta ar fi fost cu mult mai săracă, sau poate chiar inexistentă. Spectatorii au continuat să cumpere bilete la primele transmisiuni live, colegii noștri au continuat să joace, chiar dacă a fost o muncă titanică să adaptezi spectacolele pentru a fi prezentate în fața camerelor, brandurile ne-au oferit câteva mici sponsorizări, iar de curând, Teatrul de Animație Țăndărică ne-a oferit posibilitatea de a împărți aceeași scenă. Ajutorul din partea Statului se lasă așteptat, însă. Și avem atât de multă nevoie de el...
 

 

 Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?

 

A.L.: Am urmărit atât producții ale colegilor noștri din țară, cât și spectacole ale companiilor din străinătate. Dacă ar fi să numim un lucru bun care s-a întâmplat pentru iubitorii de teatru în această perioadă, acela ar fi șansa de a urmări mult mai multe spectacole la care ar fi avut acces mai greu în mod obișnuit. Sigur că senzația nu e aceeași, dar simplul fapt că te poți bucura în continuare de teatru, chiar și într-un astfel de format, e tot ce contează cu adevărat. Dincolo de asta, un lucru pe care l-am urmărit cu atenție a fost calitatea transmisiunilor. Am considerat că este foarte important ca din punct de vedere tehnic, spectacolul să ajungă în casele oamenilor într-o formă cât mai puțin alterată, așa că am pus mare preț pe calitatea imaginii și a sunetului. Atenția la detalii a contat mult pentru unteatru, așa că urmăream producțiile teatrelor din străinătate și din dorința de a îmbunătăți calitatea produselor noastre.

 

 Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?

 

A.L.: 2020 ne-a reconfirmat poate ceva ce știam deja și era foarte prețios pentru noi: că nu suntem singuri. Ne-a mișcat profund dedicarea oamenilor extraordinari pe care i-am strâns lângă noi în cei 10 ani de activitate (artiști, spectatori, colaboratori), sprijinul necondiționat, bucuria și nevoia de a crea împreună, chiar și în momente mai mult decât delicate. 2020 a fost despre ,,împreună’’, și îi mulțumim pentru asta.
 

 

 Dacă teatrul independent românesc ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

 

A.L.: Ajutor!
 

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru UNTEATRU?

 

A.L.: Ne-a motivat și mai tare să ne continuăm misiunea, munca pe scenă și în spatele ei, nevoia de a construi proiecte noi și de a ne bucura alături de comunitatea noastră. A fost un an în care am vorbit mult și răspicat despre autodepășire, adaptare, despre a oferi și a primi - necondiționat, din sinceritate. Ne-a transformat într-o echipă și mai puternică și ne-a făcut să ne iubim și mai mult, să fim și mai atenți unii la alții, la nevoile fiecăruia și să ne amintim reciproc, în zile mai puțin blânde, că suntem împreună.
 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?

A.L.: 2020 ne-a învățat că nimic din ce ne imaginăm despre viitor nu e pe cât de previzibil sperăm să fie. Așa că cel mai important e să găsești motivația și resorturile de a te concentra asupra prezentului și asupra a ceea ce poți face acum, azi. Și să te bucuri.
 

 Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?

 

A.L.: Ne propunem să ne continuăm activitatea atât pe scenă, în măsura în contextul epidemiologic ne va permite,  cât și în mediul online, unde nici nu ne imaginam că e atât de multă nevoie de teatru.


ȘTAFETA

 Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.
 

A.L.: Cu toată dragostea, Centrul de Teatru Educațional Replika
 

 

Mulțumesc, Echipa UNTEATRU.

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.