PUBLICAT PE 6 APRILIE 2021

Ștafeta independent.2020 - Centrul de Teatru Educațional Replika

Un articol de Anamaria Feraru
Ilustrație de Daniela Banciu

Plecăm din centrul Bucureștiului și ajungem în Tineretului, în cartierul unde se face teatru educațional pentru copii, adolescenți și oameni mari.

Centrul de Teatru Educațional Replika s-a deschis pe 13 februarie 2015 într-o fostă hală industrială. În spațiul de pe Strada Lânăriei 93 se gândesc și se pun în practică platforme de artă educațională, spectacole de teatru, intervenții culturale în școli și licee, rezidențe artistice, pentru a veni în ajutorul comunității, fixându-i un reper.

Accesul la proiectele culturale și educaționale ale colectivului Replika este gratuit.


Noi susținem de 5 ani accesul gratuit la cultură. (...) credem că artele performative trebuie să fie subvenționate de către stat, de autoritățile centrale și locale, în baza unor politici culturale care să reacționeze la statisticile din ce în ce mai îngrijorătoare care reflectă o rată în creștere a abandonului școlar, analfabetism funcțional, un procent imens de persoane active care nu au fost niciodată la un concert sau într-o sală de teatru.
 

(sursă: scenesicuvinte.ro)

 

Anul trecut, cu câteva zile înainte de a intra în carantină, am mers să văd Toată liniștea din lume pentru a lua parte la forma de teatru pe care ne-o propune Centrul Replika.

 

Este vorba de o piesă scrisă de Mihaela Michailov și Radu Apostol, care totodată semnează și regia.

 

Piesa are un singur personaj. Pe tot parcursul spectacolului o vedem jucând pe Katia Pascariu care redă într-o manieră onestă, relația fragilă dintre o mamă și cei doi copii ai ei. O mamă aflată între iubire și frică, prejudecată și visare.

 

M-am tot gândit la acest spectacol pentru că a fost unul dintre puținele spectacole care m-a făcut să înțeleg de ce oamenii au nevoie de teatru educațional.

 

Teatrul educațional nu este divertisment. El te chestionează, te revoltă, te pune să cauți soluții, să te miști din loc. La teatru scaunele și mințile n-ar trebui să fie confortabile.

 

Ce este de apreciat la acest spațiu și la cei care îl au în grijă, este că formează legături directe cu problematicile societății românești. 

 

La Replika se spun povești bine documentate și de actualitate, culese din realitatea contemporană. Nu ne întâlnim deseori cu această luciditate și preocupare când pășim în teatrele din România.

 

Centrul Replika își asumă o responsabilitate mare față de oameni pentru că și-a setat să le ofere educație.

 

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?

Silvana Negruțiu: Pe lângă proiectele educaționale pe care le derulăm anual – intervențiile culturale în școli, Platforma de Artă Educațională, rezidențele artistice, lucrul la producțiile noi, ateliere cu adolescenți, unul dintre evenimentele pe care îl așteptam cel mai mult era Festivalul de la Edinburgh. În 2020 ar fi trebuit să mergem acolo în august și să avem câteva reprezentații ale spectacolului LIMITE.

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

 

S.N.: Ce facem? Anulăm Platforma?

S-a decis suspendarea activităților cu public exact în ziua în care noi dădeam startul Platformei de Artă Educațională 2020, pe 9 martie. În acea seară trebuia să se joace tot spectacolul LIMITE.

 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

S.N.: În general, am încercat să luăm lucrurile pas cu pas, în speranța că vom reveni la o oarecare normalitate cât de curând. Sigur că, în măsura în care proiectele permiteau, am trecut și noi în online. Am făcut lecturi performative, discuții, dezbateri, prezentări de carte online. Inclusiv Platforma de anul trecut a fost online - am difuzat filmări ale spectacolelor care ne-au modelat, ne-au maturizat, care au marcat traiectoria vieții noastre profesionale.

Din momentul în care starea de urgență a fost ridicată, la Replika s-a repetat la foc continuu și s-au dat premiere în insulițele temporare în care teatrele au fost deschise. Dar am avut și o producție special gândită pentru online – ÎNCUIAȚI - în care ne-am dat voie la libertate totală. Am vrut să experimentăm, să ne jucăm pur și simplu cu planuri, forme, tipuri de joc.

 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

 

S.N.: Da. Anul 2020.

Sperăm că nu cu prelungire.

 

 De unde a venit realul ajutor?

S.N.: Solidarizarea spațiilor independente, susținerea de care ne-am bucurat din partea publicului nostru, a artiștilor cu care lucrăm, realizările pe care le-am avut în anii de activitatea – aceste lucruri au reprezentat un spijin, ne-au ajutat să găsim forță să mergem mai departe, să găsim resurse să luptăm pentru supraviețuire.

Dar fără un ajutor real din partea autorităților, fără niște politici care să ajute spațiile independente să depășeasă limita subzistenței, nu știm cât vom mai rezista.

 

 

 Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?

 

S.N.: A fost o oportunitate de a vedea spectacole online (mai fericite sau mai nefericite din punct de vedere tehnic). Am avut ocazia să urmărim multe materiale la care, poate, nu am fi avut acces altfel.

Dar, mai ales, ne-am dat seama că trebuie să ne schimbăm percepția despre noile tehnologii. Ele ne ajută să arhivăm - cel puțin - arta noastră, care e efemeră. Am realizat în această pandemie că stăm destul de rău la capitolul arhivă. Noi avem filmări mai mult pentru repere de mișcare, pentru eventuale înlocuiri sau pentru reluări de spectacole. Nu au o calitate prea bună și nu au fost făcute cu scopul de a fi prezentate. Așa că am început și noi să acordăm mai multă atenție acestui aspect.

 

 

 Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?

 

S.N.: 2020 nu a fost un bătrân înțelept, a fost un bătrân bolnav, care a avut nevoie de îngrijire permanentă. Of. Nu, a fost și înțelept. Credem că am primit lecția răbdării, am învățat că sunt momente în care nu ai deloc control, ne-am descoperit unele limite și am depășit altele. Iarăși LIMITE.

 

 

 Dacă teatrul independent românesc ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

 

S.N.: Teatrul independent românesc vorbește. Tare și clar. Prin activitate, prin producții artistice, prin discuții, prin petiții, prin întâlniri multe cu autoritățile. Teatrul independent românesc cere sprijin autorităților de un an de zile deja. Numai că, din păcate, degeaba vorbește, dacă urechile care aud nu ascultă, nu înțeleg, nu acționează.

 

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru Centrul de Teatru Educațional Replika?

 

S.N.: Poate că lucrurile bune pe care le-a adus 2020 au fost faptul că am fost nevoiți să ne dăm un pas în spate o vreme, am fost obligați să stăm puțin să respirăm la început, să vedem cum putem continua. Chiar dacă a fost activitate constantă la Replika, fără spectacole, ritmul parcă a fost altul. Și bineînțeles, date fiind condițiile, regândirea programului pe un an, aproape în întregime, a fost o adevărată provocare. A trebuit să ne adaptăm, ceea ce ne-a ținut activi, ne-a sporit creativitatea și ne-a împins limitele.

 

 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?

 

S.N.: Sperăm să reziste spațiile independente, de care este foarte mare nevoie. Credem că se vor păstra într-o oarecare măsură și formate online, care probabil se vor dezvolta din ce în ce mai mult. Dar orice forme ar căpăta în orice timpuri, teatrul înseamnă întâlnire. Schimburile de emoție, de energie, de gânduri, de tăceri dintre artiști și public nu vor putea fi înlocuite.

 

 

 Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?

 

S.N.: Deocamdată o luăm tot pas cu pas, din cauza crizei sanitare. Nu prea se pot face planuri foarte concrete pe termen lung. Ne ducem mai departe proiectele cu care deja v-am obișnuit, încercând tot timpul să ne păstrăm viziunea și să ne împlinim misiunea. Urmează o nouă Platformă de Artă Educațională online. În același timp, avem în desfășurare mai multe proiecte internaționale, pentru care avem întâlniri de lucru pe Zoom până se va putea călători în condiții cât de cât normale. Cu publicul ne vom întâlni tot online, până când vom putea să jucăm în sală, să mergem în școli, să susținem ateliere cu adolescenți.  

Simbolic, întâmplător sau nu, 2020 a fost destul de legat de LIMITE, după cum ați observat mai sus. Cea mai nouă producție de la Replika se numește GEN, ROZ. Sperăm ca 2021 să se lege mai mult de această idee. :)

ȘTAFETA

Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.

 

S.N.: Fraților de la Cluj :) - Reactor de creație și experiment

Mulțumesc, Silvana Negruțiu - actriță a Centrului Replika.

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.