PUBLICAT PE 10 AUGUST 2021

Ștafeta independent.2020 - Centrul de Creație MAIDAN

Text introductiv de Anamaria Feraru

Ilustrație de Daniela Banciu

 Săptămâna aceasta râmânem să ne mai plimbăm prin Cluj și să facem cunoștință cu un  spațiu independent nou și ambițios. Este vorba de Centrul de Creație MAIDAN, care și-a deschis porțile în anul inconfundabil, 2020. 

Așa cum o să citiți mai jos, să îți deschizi un spațiu cultural cu câteva zile înainte de a intra în lockdown, nu este cel mai încurajator lucru care ți se poate întâmpla. Dar când simți că a venit timpul și deții tot ce ai nevoie ca să îți dai frâu liber ideilor și arderilor interioare, nici măcar o pandemie nu-ți mai poate sta în cale.

Fiindcă ne-am deschis în același an cu cei la MAIDAN, citindu-le răspunsurile mi-am amintit de noi, de determinarea noastră, de începutul incert, de greutăți, dar și de satisfacțiile pe care le-am simțit lucrând la ce ne place să facem cel mai mult, și în special de oamenii numeroși pe care i-am întâlnit și ni i-am adus în echipă. 

Faptul că s-a dat ștafeta unui spațiu independent, lansat de curând, mă bucură foarte tare și mă face să cred că se întâmplă lucruri frumoase pe MAIDAN. 

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?

 

MAIDAN: Aflați chiar la început de drum (Maidanul s-a născut în februarie 2020), planurile noastre erau mari, ambițioase, optimiste, fatalmente nerealiste, motivate de entuziasmul inerent momentului inaugural. Pe fișa de parcurs pentru 2020 apărea un ghiveci de proiecte: spectacole de teatru, storytelling, stand up, concerte, impro, ateliere, seri de jamsession, toate lucrurile pe care noi și prietenii noștri așteptasem destul de mult timp să le facem. În doar trei săptămâni de funcționare heirupistică avusesem cam 15 evenimente și părea că totul va continua în acest pas vioi spre un burnout garantat.    

 

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

 

M.: Primul gând a fost: ok, urmează două săptămâni de odihnă, cool! Noi eram cam epuizați după șase luni de ”gestație” în care am pus pereți, podele, faianță, ștăngi, am zugrăvit spațiul, am tras curent etc. Maidanul s-a deschis în 15 februarie 2020 și a funcționat 3 săptămâni, înainte de suspendarea activităților culturale cu publicul, din 11 martie 2020. Deci, puiul nostru abia deschisese ochii și s-a trezit din nou în marsupiu... Însă apoi, cele două săptămâni s-au dilatat ca într-un vis rău, după cum se știe.

 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

M.: În primele zile ale pandemiei, în continuarea euforiei inițiale, ne-am închipuit că ne mutăm cu arme și bagaje în online, nimic mai simplu, nu? Nu ne-a luat mai mult de câteva ore de research ca să ne dumirim că difuzarea în sistem streaming era o chestiune mult mai serioasă și mai costisitoare decât ne imaginaserăm. Așa că ne-am potolit și ăsta a fost primul pas spre a reveni cu picioarele pe pământ. Ce era de făcut? Am trecut la planuri mai realiste. ”Realism”, în pandemie, însemna nici un plan pe termen mai lung de câteva săptămâni. Aveam o sală studio dotată complet pentru spectacole, cu panglica abia tăiată, dar era liniște.  Apoi au început să apară propuneri de colaborare din exterior și studioul s-a animat treptat: webinare, filmări, workshopuri online.     

 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

 

M.: Da, când picătura chinezească a chiriei a început să ne ciocănească în creștet. Și a mai fost ceva: cum  echipa nostră era formată majoritar din proaspăt absolvenți, iar malul se tot îndepărta în loc să se apropie, unii au fost nevoiți să opteze pentru alte angajamente pentru a supraviețui.  

 

 

 De unde a venit realul ajutor?

 

M.: Din îndârjirea noastră de a nu renunța la visul inițial. Am câștigat un proiect AFCN și am avut experiența, recent, spectacolelor sold out.

 

 

 Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?

 

M.: Da. Într-o cămăruță cu draperiile trase, am început să ne uităm la spectacole la care nici nu visaserăm să le vedem, așa cum făcusem atâta timp, înainte, cu marile filme. Producții prezente la FITS Sibiu, FNT și pe alte platforme, ne-au regenerat pofta de lucra. Pe de altă parte, izolarea tuturor ne-a dat șansa unor întâlniri imposibil de imaginat: de exemplu, am conversat câteva ore bune într-o noapte, pe chat, cu Declan Donnellan, The Declan Donnellan!

     

 

 Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?

 

M.: ”Lumea e mică.” Chinezii strigându-și cuvinte de încurajare de la geamurile blocurilor, o imagine ce părea inițial foarte îndepărtată, a devenit realitatea noastră în doar câteva săptămâni. 

 

 

 Dacă teatrul independent românesc ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

 

M.: Am trecut puntea, mergem mai departe!

 

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru Centrul de Creație Maidan?

 

M.: Anul 2020 ne-a făcut mai creativi, ne-a adus oameni noi în echipă, ne-a făcut să jucăm la aer curat,  amenajând spațiul verde din fața studioului ca loc de joc, ne-a vaccinat contra stresului și perspectivelor incerte.

 

 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?

 

M.: Teatrul va supraviețui. Ne vine în minte analogia cu un trup cu cicatrici, un trup mai expresiv, mai misterios, mai interesant, dar probabil chinuit de dureri reumatice.

 

 

 Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?

 

M.: Publicul nostru, ce bine sună! Vom relua construcția acestui public de unde am lăsat-o înainte de pandemie, adică aproape de la zero. Pregătim spectacole de facturi diferite, cu adresabilitate diversă, avem proiecte de colaborare cu alte teatre și cu facultatea de teatru și film din Cluj și demarăm primul nostru proiect finanțat prin AFCN.

 


ȘTAFETA

 

 Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.

 

M.: Magic Puppet Cluj! Având în vedere că în această perioadă interesantă le-am împărțit și pe  cele bune și pe cele rele cu teatrul Magic Puppet, colocatarii noștri în studioul de pe Eroilor 16 din Cluj, am avut ocazia să-i vedem cum lucrează și cum rezistă.

Mulțumesc, Filip Odangiu și Diana Aldea, membri fondatori Centrul de Creație MAIDAN.

 

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.