Ștafeta independent.2020 - Magic Puppet

 Săptămâna acesta nu doar că rămânem în Cluj, rămânem și în aceeași clădire pentru că ne întâlnim cu colegii de la Magic Puppet. Să împarți aceleași pasiuni cu vecinii sună a vis devenit realitate.

​

Pentru mine este o noutate faptul că există un teatru independent de păpuși în România. Mă surprind tot mai tare demersurile artiștilor români independenți și determinarea lor de-a-și face meseria în ciuda vremurilor pe care le trăim.

Magic Puppet , ca oricare alt spațiu independent din România, a fost pe punctul de a se închide în timpul pandemiei. Au căutat însă tot timpul alternative de a ajunge la public, uneori succesul fiindu-le garantat, alteori întâmpinând surprize mai puțin plăcute. Au continuat să vină cu idei și soluții pe toată durata pandemiei, nu s-au lăsat înfrânți, și-au ținut pasul oriunde, dar nu pe loc, iar lucrurile astea au sudat și mai bine grupul de artiști.

Da, pandemia ne-a învățat că alternative se pot găsi, până la urmă în fiecare dintre noi zace puțină magie.

 

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020?
 

Silviu Rusti: 2020 era pentru noi promisiunea unui nou început, pentru care ne-am pregătit tot anul 2019. La începutul anului urma să deschidem o nouă sală de spectacole care ne propuneam să aibă un public format spre sfârșitul anului. Urma să invităm mai multe teatre independente să joace le noi, și să formăm o direcție noului spațiu. Să începem să creăm spectacole pentru publicul larg, care să conțină scene de teatru de păpuși.

 

 

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

​

S.R.: Primul gând a fost să luăm o scurtă pauză(2-3 săptămâni) pentru a reîncepe în forță stagiunea proaspăt începută(1 martie). Consideram că starea de urgență și restricțiile impuse ne vor permite revenirea în cel mai scurt timp, ceea ce ne-a determinat să amânăm toate evenimentele planificate.

 

 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

S.R.: Am început să facem 3 emisiuni online, ajungând până în iulie la peste 50 de episoade. Totodată am început lucrul la noi spectacole.

 

 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

​

S.R.: În momentul în care a scăzut drastic numărul de persoane interesate de evenimentele online (de la peste 100 urmăritori în direct am ajuns la sub 5) datorită numărului foarte mare de alternative gratuite ale teatrelor de stat. Fapt ce ne-a determinat să oprim complet activitatea în online pentru că nu mai găseam nici o motivație în a continua.

 

 

 De unde a venit realul ajutor?

​

S.R.: Pe de-o parte din partea unor colaboratori mai vechi care au continuat să ne solicite produsele culturale (atât online cât și fizic, când restricțiile au permis asta). Pe de altă parte câștigarea unor proiecte culturale a fost momentul de cumpănă care ne-a determinat să continuăm să facem asta, și să nu pune lacătul pe ușă.

 

 

 Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea?

​

S.R.: Din păcate nu am profitat de acest lucru, decât în mult prea mică măsură. Atât cât să conștientizăm importanța unui nivel ridicat de calitate audio și video a filmărilor, fără de care majoritatea reprezentațiilor scenice(oricât de bune ar fi) nu ar putea avea același succes ca una în format fizic.

 

 

 Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?

​

S.R.: Probabil cea mai importantă lecție e legată de conștientizarea libertății pe care o aveam înainte. Libertate de mișcare – călătorie, libertatea de a greși, libertatea de a opri activitatea pentru a celebra reușitele și pentru a gândi următorul pas la rece.

 

 

 Dacă teatrul independent din România ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

​

S.R.: Nu-ți vei da seama, publicule, cât de mult ți-am lipsit până nu vei reveni în sală cu regularitate, pentru a te re-face să evadezi din cotidian.

 

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru Magic Puppet?

​

S.R.: Anul 2020 a adus o echipă mult mai bine închegată, mult mai implicată și optimismul de a scrie proiecte și de a încerca, implicit și această modalitate de sustenabilitate.

 

 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor?

​

S.R.: Cred că teatrul va supraviețui ca spațiu fizic dacă va reuși să-și vândă producțiile drept blockbustere sau să găsească finanțatori/sponsori pe termen lung. Sau, ca acțiune culturală, să se integreze în activitățiile importante sau uzuale, să evadeze din clădire și să fie unde sunt oamenii și să le ofere ceea ce nici nu știau că își doresc.

 

 

 Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?

​

S.R.: Ne plănuim să ne cunoaștem publicul, să îi putem oferi momente de magie și să îi arătăm că teatru de păpuși nu e doar pentru copii.

​

​

 ȘTAFETA

​

Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.

 

S.R.: Chiar dacă nu există efectiv ca teatru, apreciez activitatea Asociației Pro Teatru din Zalău,ca fiind una din puținele organizații teatrale independente din România care a avut un impact major, în această perioadă, pentru publicul său.


Mulțumesc, Silviu Rusti, actor și co-manager al Teatrului Magic Puppet!

​

​

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

​

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

​

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.