Ștafeta independent.2020 - 3g HUB

Un articol de Anamaria Feraru

Ilustrație de Daniela Banciu

​

​

Bine te-am regăsit în sezonul doi al seriei Ștafeta independent.2020. Dacă dorești un scurt rezumat la tot ce s-a întâmplat până acum ca să știi unde ne aflăm, ei bine: TEATRUL INDEPENDENT DIN ROMÂNIA ARE NEVOIE DE TINE. Acum că s-au redeschis teatrele, du-te și fă-i o vizită celui mai apropiat teatru independent de lângă tine. Oamenii de acolo se vor bucura mult să te aibă în preajmă, îți garantez.

 

Din martie ne îndreptăm atenția săptămânal către teatrele independente din România și încercăm pe cât putem să le fim alături. Ne bucurăm foarte mult că ni se oferă toate aceste materiale valoroase și că luăm contact cu toți acești artiști independenți, de la care avem enorm de învățat. Ne copleșește faptul că reușim să facem asta și că strângem atâția oameni faini și pasionați la un loc. Și ghici ce! Ștafeta este dată și primită în continuare. Pandemia a durat ceva, dar nevoia de a vorbi și de a fi alături unii de ceilalți, e mult mai mare.

 

Interviul pe care urmează să-l citești lovește cu precizie în toate direcțiile și e lipsit de rețineri. Are toate temele făcute, e cum nu se poate mai bun. Este fix gura de aer proaspăt de care avem nevoie, acum când mai e puțin și ieșim cu totul la suprafață.

 

3g HUB n-are nevoie de nicio introduce pentru că și-o face extraordinar de bine singur. Te emoționează, te face să râzi, te provoacă într-atât încât vrei să-ți iei niște mănuși de box, și te întristează pentru că nu întrevezi nicio soluție la paralelismul instituțiilor publice cu realitatea domeniului cultural. Ieșirea și-o face în forță lăsând să se înțeleagă, desigur, că va urma.

​

 

​

 Din pricina pandemiei multe teatre și-au suspendat activitatea. Ce planuri aveați pentru anul 2020? 

 

Ándi Gherghe: 2019 a fost anul în care ne-am rebranduit din teatru 3g în 3g HUB, din dorința de a diversifica oferta culturală a asociației. Evident și planurile noastre erau mult mai complexe, idei de proiecte multe și diferite.

2019 a fost și anul în care am scos pentru prima dată nasul în Europa. Au fost reprezentațiile cu spectacolele Bucurie și fericire și Mihai Viteazul la Budapesta și turneul cu spectacolul Dincolo la Milano, Lisabona și Amsterdam.

Pentru 2020 erau planuri mari de a efectua și alte deplasări în afară plus un turneu național cu spectacolul Dincolo, care nu s-a jucat decât de 2 ori acasă. Pandemia ne-a prins cu proiecte finanțate în curs de implementare, unele au putut fi adaptate, la altele a trebuit să renunțăm.

 

 Care a fost primul gând pe care l-ați avut atunci când s-a instalat starea de urgență?

 

Á.G.: Că trebuie să anulăm contractele pentru spectacolele vândute.

Reușisem să vindem niște spectacole pentru anumite companii, dar din cauza închiderii teatrelor aceste contracte nu au putut fi onorate. Mai era și marcarea momentului Martie negru la Târgu Mureș. Pe data de 20 martie s-au împlinit 30 de ani de la acele evenimente și gândisem, împreună cu echipa, un program mai amplu prin care doream să marcăm momentul. Totul ar fi culminat cu prezența a două tarafuri de muzică tradițională (unul românesc și unul maghiar) care ar fi trebuit să invite lumea la dans, exact pe locul pe care acum 30 de ani oamenii ”și-au dat în cap”.

 

 Ce modalități ați găsit pentru a vă desfășura în continuare activitatea?

 

Á.G.: A trebuit să ne gândim la tipuri de proiecte pe care am putea să le facem în online. Am aplicat la toate concursurile de proiecte la care eram eligibili. Dar, din păcate, fie fondurile alocate au fost prea mici pentru cererea foarte mare a pieței culturale, fie condițiile erau ridicole. De exemplu, am aflat că la concursul de proiecte organizat de Departamentul pentru Relații Interetnice din subordinea Guvernului României, trebuie să ai scris în statut la obiective: activități cu caracter interetnic și intercultural. 

Nu contează că activitatea ta însumează zeci de evenimente interculturale și interetnice organizate, nu contează nici activitățile și rezultatele preconizate ale proiectului pe care-l vei depune. Nu! Toate astea sunt zero, dacă nu ai scris în statut așa ceva. 

Fiind an electoral, am decis să ne implicăm, să încercăm să pornim o dezbatere în comunitate legată de dezvoltarea culturală a urbei. În acest sens, am scris și un proiect de dezvoltare locală prin cultură, proiect care a fost asumat de unul dintre partidele locale. Pentru cei interesați, proiectul poate fi consultat aici:

https://oameniliberi.com/wp-content/uploads/2020/08/Proiect_cultura_POL_RO-1.pdf. Găsiți aici și o descriere a situației existente la Târgu Mureș.

În cele din urmă, la concursul de proiecte organizat de Consiliul Local, am reușit să câștigăm finanțare pentru trei proiecte: 

​

• cea de-a doua ediție Metamorfoze, proiectul de street art al asociației;

• 3g RadioActiv, proiect prin care am realizat 3 spectacole de teatru radiofonic;

• WiP (Work in progress), o serie de workshop-uri, pentru pasionații de film despre cum se face un film de scurt-metraj, de la scrierea scenariului și realizarea acestuia, la editare, colorizare și promovare. 

 

 A fost un moment critic prin care ați trecut, din care ați crezut că nu există scăpare?

 

Á.G.: Momente critice au fost dintotdeauna în cultura românească. Nu-mi aduc aminte un moment în care cultura să nu fie în criză. Mai ales mediul cultural asociativ-privat. Au fost câteva momente mai... ciudate. Pentru administratorii comunității 2020 a fost un an electoral, nu aveau ei în cap neapărat găsirea de soluții pentru comunitate.

Unul dintre ele a fost când Consiliul Județean Mureș a decis să anuleze concursul de proiecte culturale, pe care ne bazam foarte multe organizații culturale. Asta nu a oprit ”mai marii de la județ” să ofere, totuși, prin încredințare directă, fonduri generoase unor organizații ”prietene”. Aceeași dublă măsură cu care statul român ne obișnuiește an de an. Apoi, în iunie 2020, în Consiliul Local, a apărut un proiect de reorganizare a spațiilor din cetatea medievală, care în urmă cu 10 ani fusese renovată din fonduri europene și, bineînțeles, fondurile comunității, ca obiectiv cultural artistic. Spre surprinderea noastră, în elaborarea acestui proiect, nu a fost consultat sectorul cultural, adică beneficiarul, de facto, al acelor spații. Am luat cuvântul în Consiliul Local explicându-le că situația aceasta nu e normală, subliniind în același timp aspectele și impactul negativ pe care acest proiect le-ar genera. Cu toate acestea proiectul a trecut, iar rețelele sociale s-au umplut de postări prin care opinia publică era informată de faptul că ”artiștii independenți au cerut bani de la Consiliul Local pentru parade gay. Avem nevoie de așa ceva?”, cu toate că în discursul nostru nu am pomenit nimic despre așa ceva.

Un alt moment a fost când în urma câștigării unui proiect de artă stradală la concursul organizat de primărie. Unul dintre candidații la primărie cu influență mare în instituție a dorit să își ”lipească” imaginea de proiectul nostru. În urma refuzului nostru categoric am avut probleme cu semnarea contractului. Au refuzat pur și simplu să ne semneze contractul. Proiectul presupunea realizarea unei picturi murale de mari dimensiuni, iar proiectul trebuia finalizat în octombrie. La sfârșitul lui septembrie noi încă nu aveam contractul semnat. Am decis să continuăm neștiind dacă vom mai primi finanțarea. Mai mult decât atât, după pregătirea peretelui pentru lucrare, peste noapte, ne-am trezit cu mesaje naționaliste scrise cu vopsea pe perete. A fost și o investigație a poliției care a întârziat și mai mult desfășurarea proiectului. Până la urmă, după alegeri, problemele s-au rezolvat.

​
 

 De unde a venit realul ajutor?

 

Á.G.: Un ajutor real a venit din partea unei companii private, REEA, din Târgu Mureș care ne-a oferit o finanțare lunară pentru dezvoltarea unui manual digital de învățare a limbilor română și maghiară. Apoi, o surpriză plăcută a venit când ne-am trezit în cont cu o sumă de bani de la un grup de spectatori din Ungaria, grup inițiat de Gábor Várhegyi, în urma vizionării spectacolelor noastre la Budapesta. În comunitate am beneficiat de ajutor, tot din partea unor companii sau persoane fizice, pentru acoperirea contribuției propri pentru proiectele accesate de asociație, ajutor care a venit, sub forma unei sponsorizări financiare sau resurse materiale pentru realizarea activităților proiectului. 

​
 

 Teatre din mai multe țări și-au difuzat spectacolele în regim online. Ați văzut producțiile teatrelor din străinătate? Ce impresie v-au lăsat acestea? 

 

Á.G.: Spectacolele online au arătat, dacă nu era clar deja, decalajul existent între teatrul românesc și cel european. Și nu mă refer neapărat la conținutul artistic sau estetic (deși ...) ci, mai ales, la capitolul infrastructură. De la scenotehnică și decoruri la calitatea filmărilor. Am văzut spectacole românești a căror filmare nu aducea nimic din strălucirea spectacolul vizionat în sală. Am văzut spectacole internaționale foarte bune, care, chiar și așa, în mediul online, au reușit să ajungă la noi, și care funcționează, inclusiv, ca produs video. Dar, nu credem că simpla filmare a unui spectacol realizat pentru întâlnirea cu publicul într-o sală de teatru, cu una, două, sau chiar trei camere, poate să funcționeze. Pentru mediul online trebuie gândite proiectele, de la început, ținând cont de toate provocările și obstacolele specifice acestui nou mediu. E altceva, un alt tip de produs.

 

 Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?

 

Á.G.: Că e nevoie de implicare civică și multă presiune, acolo sus, pentru a putea aduce o schimbare cât de cât benefică în ceea ce privește sectorul cultural. Artiștii români trebuie să înțeleagă că simpla semnare de petiții cu texte lacrimogene nu va schimba absolut nimic. Avem impresia că oamenii care iau deciziile sunt interesați. Ei bine, nu. Marea lor majoritate nu fac nici măcar minimul efort pentru a înțelege situația, dar să mai și schimbe ceva. Iar cei care sunt real interesați de o reformă, fie sunt în poziții prea mici pentru a putea face ceva, fie sunt îngropați în proceduri legislative anevoioase sau blocați de legi și regulamente stupide. Suntem artiști, iar protestele noastre sunt deocamdată convenționale. Abia când vom ieși din această paradigmă și vom realiza că trebuie să fim creativi, nu doar la scenă, ci și în felul în care punem problema sau felul în care protestăm, abia atunci vom avea șansa să fim ascultați. Pentru că nu vor avea încotro. 

​
 

 Dacă teatrul independent românesc ar vorbi, ce credeți că ar spune în acest moment?

 

Á.G.: Îmi schimbați și mie, vă rog, perfuzia?

 

 Ce lucruri bune a adus, totuși, anul 2020 pentru 3g HUB?

 

Á.G.: Maturitate. 

 

 Teatrul a fost nevoit să se adapteze tot timpul ca să poată supraviețui. Cum credeți că o să arate teatrul în viitor? 

 

Á.G.: Cred că teatrul va reuși să treacă peste acest moment, pentru că, în România, cel puțin, el este finanțat de la bugetul de stat și bugetele locale. Cred că tocmai această plasă de siguranță este motivul pentru care nu vom trage mari învățăminte. Din păcate, majoritatea artiștilor abia așteaptă să revină la ce a fost. Cu puține excepții printre instituțiile de stat, doar câteva teatre independente, au ales să exploreze și să experimenteze în această situație specială. Marele paradox al teatrului românesc este că laboratorul, experimentul teatral se întâmplă în spațiile independente, și nu în instituțiile de stat, care repet, cu foarte puține excepții, sunt orientate spre comercial. Și atunci, se va reveni la o structură instituțională teatrală care va face același lucru, adică multe spectacole făcute la hei-rup în 3 - 4 săptămâni, ”ceva să placă la toată lumea”, fără miză artistică, estetică, sau chiar socială, și o mișcare asociativ-privată subfinanțată, care își pune întrebări și experimentează prin niște produse fără valoare comercială. Ineficient, și trist în același timp.

 

 Ce planuri aveți pentru publicul vostru în anul 2021?

 

Á.G.: Pentru 2021 dorim să experimentăm teatrul online prin realizarea unui produs nou, pornind de la 10 povestiri din Imperiul Pisicilor, de Alex Tocilescu, regizate de Adi Iclenzan. În același timp dorim să continuăm proiectele, deja tradiționale ale asociației, Metamorfoze și Work in progress și un parteneriat cu Ideo Ideis pentru realizarea unui proiect pentru adolescenți la Târgu Mureș. În paralel pregătim un spațiu nou pentru public, un bar cu terasă prin care vom putea obține mai ușor fondurile necesare pentru dezvoltarea de proiecte.

 

ȘTAFETA

 Spuneți-ne un teatru independent din România căruia îi apreciați munca și contribuția pe care o aduce în comunitate și care a dat dovadă de curaj și adaptabilitate în perioada pandemică.

 

Á.G.: Teatru Fix, Iași

 

 

Mulțumesc, Ándi Gherghe, papa fondateur la 3g HUB.

 

Ștafeta independent.2020 reprezintă o serie de interviuri luate teatrelor independente din România, având la bază regula jocului ștafeta, primești și dai mai departe.

​

Motivația din spatele interviurilor este de a înțelege mai bine cum a fost anul 2020 pentru sectorul de teatru independent, cu ce a rămas în urma evenimentelor pandemice, cum se raportează la schimbările de lucru impuse de Guvern și ce model de desfășurare prevede pentru teatru în anii ce vor urma.

​

Seria de interviuri este, desigur, și o cale de-a ne apropia unii de ceilalți prin intermediul poveștilor, într-o perioadă care ne pune la încercări cu duiumul.